Clădirea Bibliotecii Centrale Universitare este una dintre cele mai intime, mai primitoare şi mai frumoase instituţii culturale din Bucureşti. În toamna aceasta urmează să deschidă publicului pentru prima dată din 1989 toate sălile de lectură din corpul vechi care au fost complet restaurate. Deşi lucrările la faţadele exterioare şi la acoperiş s-au încheiat în 1996, amenajarea interioarelor s-a prelungit din lipsa fondurilor necesare unor astfel de intervenţii detaliate. FUNDAŢIA CAROL I

Permanent preocupat de asigurarea prestigiului monarhiei, Carol I a dorit să lege numele său de un lăcaş de cultură grandios “întemeiat întru folosul junimii universitare, la împlinirea a 25 de ani ai Domniei Mele (...) alegând Noi Înşine locul viitoarei clădiri, am vroit ca ea să se ridice aproape de reşedinţa Noastră, adică sub ochii şi sub ocrotirea Noastră”, afirma Regele în scrisoarea adresată lui Lascăr Catargiu la 3 mai 1891. Astfel la 8/20 august 1891 se elibera pentru planurile realizate de arhitectul Paul Gottereau “autorizaţiunea de construcţie”, iar la 15 august s-a pus piatra de temelie a Fundaţiei Universitare Carol I. Lucrările de construcţie a primului corp s-au finalizat în 1893, în următorii ani s-a mobilat şi dotat biblioteca, având iniţial 3.400 de volume, din care majoritatea au fost dăruite de Rege şi de Regină.

LĂNGĂ PALAT

Fundaţia Carol I s-a ridicat pe locul casei boiereşti cam “dărăpănată şi şubredă” a caimacamului Iancu Manu. Clădirea Bibliotecii situată în aproprierea Palatului Regal nou construit era opera aceluiaşi arhitect. Înainte de 1911 întreaga piaţă de astăzi era ocupată de proprietatea Creţeanu, de casele Ioanid şi Lahovary, care ascundeau Fundaţia, astfel de pe Calea Victoriei nu se vedea decât rotonda.

În varianta din 1891, biblioteca avea formă de L şi o suprafaţă de 600 mp. Construcţia era concepută cu faţada şi