Sexagenara si tinarul, Lebada cu doua intrari si Fetita cu o mie de riduri sint citeva din semnale trimise de Nora Iuga celui de sus... La inceputul deceniului sapte, Nora Iuga, prin intermediul "parintelui sau spiritual", Miron Radu Paraschivescu, aderase la grupul oniricilor, din care mai faceau parte Dumitru Tepeneag, Leonid Dimov, Norman Manea, Pusi Dinulescu, Emil Brumaru, Daniel Turcea, Virgil Mazilescu s.a. Un timp, noua miscare a fost impulsionata de la centru, primind girul PCR-ului, care, dupa moartea lui Dej, trecea printr-o scurta perioada de primenire. Intervalul cuprins intre anii '64-'70 a fost unul din cei mai fasti pentru literatura romana postbelica. Si nu numai pentru literatura, ci pentru intreaga obste romaneasca. Surubul ideologic a inceput sa se stringa abia dupa ce N. Ceausescu, inlaturindu-i pe cei din vechea garda (Maurer, Bodnaras, Chivu Stoica, Stefan Voitec etc.), a reusit sa acapareze principalele pirghii ale puterii. Sedintele cenaclului "Nicolae Labis", pe care-l frecventau oniricii, erau prezidate de Eugen Barbu. Miron Radu Paraschivescu veghea si el asupra destinului tinerilor scriitori nonconformisti. Odata cu inghetul ideologic intervenit dupa Tezele de la Mangalia, s-a declansat si prigoana. Oniristii au fost considerati drept elemente subversive, periculoase pentru stabilitatea societatii socialiste in care vietuiau. Dupa 1973, partidul s-a dovedit a fi reticent la tot ce insemna nou in arta. Toti cei care s-au ferit sa se inregimenteze au fost marginalizati. Totusi, dupa scurta perioada de liberalizare, in ciuda tuturor oprelistilor, literatura romana nu s-a mai putut intoarce la dogmatismul anilor '50. Majoritatea scriitorilor apartinind generatiei 70 si a celei care a urmat au refuzat sa faca compromisuri. "Cintarea Romaniei" si odele inchinate iubitului conducator, cu mici exceptii, au fost compuse de scriitori de raftul doi