- Editorial - nr. 197 / 23 Octombrie, 2008 Antrenati in tot felul de can-canuri, certuri si scandaluri promovate fara intrerupere la cele mai inalte niveluri, romanii nu mai au timpul necesar pentru a se ocupa si de marile lor probleme existentiale care nu sunt nici putine si nici neinsemnate. Dovada sunt cei 20 de ani scursi de la evenimentele din decembrie 1989, care au trecut pe langa noi aproape neobservati si fara a constata transformari esentiale in bine. Risipindu-ne in van energiile, din punctul de vedere al lucrurilor serioase societatea romaneasca n-a fost capabila sa-si rezolve principalele sale probleme, ramanand cu foarte multe proiecte neterminate sau amanate, atat in domeniul democratizarii vietii, cat si al orientarii ei spre o directie normala de dezvoltare. Dupa atatea suisuri, dar mai ales coborasuri in politica noastra damboviteana, in care cu totii suntem antrenati delirant, ca la o partida de fotbal, am pierdut din vedere ca, in loc sa se adune si sa devina mai viguroasa, natiunea romana este pe cale de a se risipi sub toate aspectele. Prin emigrarile masive petrecute din cauza situatiei economice, dar si a climatului prost de viata, populatia Romaniei a scazut simtitor atat numeric, cat si din punct de vedere calitativ. Oamenii cu scaun la cap si cu meserii elevate la portofoliu s-au cam smuls din nebunia romaneasca, cautand o viata decenta pe alte meleaguri. Desi aceste masive scurgeri demografice constituie un pericol grav pentru destinul nostru ca natiune, nimeni dintre cei in drept n-a miscat un deget pentru a le pune capat, umbland, evident, la cauze. Doar presedintele Basescu, alarmat, probabil, de "organe", a amintit recent, in Raportul sau din Parlament, despre "pericolul slabirii fibrei noastre nationale". O observatie cam timida si mai mult cu caracter informal, care, insa, nu l-a miscat nici pe seful Executivului, domnul prim-mi