Într-o lume nebuna, în care problemele zilnice ne macina, ne putem pune întrebarea daca mai avem timp sa observam ce se petrece în jurul nostru. Oriunde ne uitam, cu oricine vorbim, auzim numai vaicareala. Daca esti cumva o fire mai optimista, raspunzi cuiva ca esti foarte bine, esti privit cu suspiciune, invidie chiar. „Asta face ceva necurat”, este primul gând care îi vine celui din fata ta.

Timpul liber, atât cât e el, majoritatea si-l petrec în fata televizorului. Este cea mai ieftina „distractie”, considera majoritatea celor care nu au dare de mâna. Cei care au, si-l petrec prin localuri, la petreceri, în lumea asa zis mondena. Cu sanatatea cum ramâne oameni buni? Asta, daca reusim sa ne mentinem mintea sanatoasa. Daca vorbesti cuiva ceva despre sport, esti un ciudat, lumea nu are „timp de asa ceva, e un lux, asta costa”. Pentru majoritatea, sportul se rezuma la a fi informat, adica, ai auzit, ai vazut la televizor. Atunci, toti se pricep la toate, fac loturi nationale, critica si demit, mai pe scurt, apare „becalizarea”.

stim cu adevarat ce se petrce în jurul nostru? Stim ca avem poate rude apropiate, prieteni sau vecini pe care îi preocupa „asa ceva”? Ca au ei, fratii sau copiii lor rezultate în diverse ramuri sportive? Rezultate mai mari sau mai mici, ca sunt la atletism, box, badminton, popice, scrima, gimnastica, lupte, hipism, tenis de masa, volei, sau… sirul ar putea continua. Important nu este cât de valoroase sunt rezultatele, ci aceea ca sunt oamenii care se gândesc si la sanatatea fizica a lor si a copiilor lor, au în ei spiritul competitiei, fara de care nu ne ramâne decât resemnarea. Ei sunt ai nostri. Nu. Louis Hamilton, Mickael Pelps, Roger Federer sau alte staruri din sportul mondial sau national. Le cunoastem rezultatele, îi promovam pentru a avea sanse sa-si gaseasca si un sprijin material, într-o societate bolnava, unde nu s-a r