David Lodge Deaf Sentence Harvill Secker, 2008, 294 p. Ian McEwan For You (Libretto) Vintage Books, „Original Fiction“, 2008, 40 p. Salman Rushdie The Enchantress of Florence Random House, New York, 2008, 368 p. Sînt mulţi scriitori de valoare în literatura contemporană a Albionului, dar nu toţi, din diferite motive, unele greu de înţeles, au reuşit să se impună şi pe piaţa de carte românească. David Lodge, Ian McEwan şi Salman Rushdie sînt trei dintre cei care au reuşit, fiind la ora actuală traduşi aproape integral. De aceea, n-am nici o îndoială că volumele prezentate aici, poate cu excepţia libretului scris de McEwan, vor apărea cît de curînd şi în tălmăcire românească. Merită cu prisosinţă. Pînă atunci însă, o scurtă prezentare a ultimelor producţii editoriale semnate de cei trei. David Lodge s-a impus cu trilogia de campus din anii ‘70 şi, mai ales, ’80, dar a avut succes atît cu Gînduri ascunse (2001), cît şi cu Autorul la rampă (2004), ultimul fiind un omagiu adus mult încercatului Henry James, dar şi o reconstituire semificţionalizată a celor mai importante momente din viaţa scriitorului care, dacă nu i-a cucerit pe britanici în timpul vieţii, a făcut-o pe deplin după. În Deaf Sentence (2008), sîntem reintroduşi în lumea universitară, atît de prezentă în creaţia englezului, dar cumva pe uşa din dos. Desmond Bates, în vîrstă de 64 de ani, specialist în analiza discursului şi, mai nou, în analiza traumatizantului proces al pierderii auzului – al lui şi al altora –, continuă să-şi păstreze umorul, în pofida handicapului care i-a cauzat, măcar în parte, dacă nu totalmente, pensionarea prematură. Capacitatea de a se amuza de propria persoană (orbirea e cea tragică, remarcă naratorul, surzenia e doar comică) maschează, dar nu reuşeşte să anuleze inevitabila conştientizare a declinului ce va urma, atîta timp cît, pentru narator, condamnarea la surzenie din titlu n