Câţiva afacerişti fără frică dau târcoale Parcului Naţional Ceahlău. Sunt la mai puţin de 100 de metri de limita ariei protejate. Zona de tampon a căzut de mult, răpusă fiind de utilajele forestiere. Printre afacerile cu lemn din zonă se foieşte şi Gheorghe Lalău, administratorul parcului. Controalele se fac de cele mai multe ori doar de faţadă, iar atunci când se fac, rezultatele sunt ţinute la sertar luni întregi de şefii de la Agricultură. Muntele Ceahlău are neşansa de a se afla în preajma unor aşezări în care, din păcate, există unii patroni de sereleuri care nu dau doi lei pe protecţia mediului, pe pădure. Pe “aurul verde”, cum în van îl numeşte prin sloganuri Romsilva. Durău, Ceahlău, Grinţieş, Poiana Teiului, Borsec ori preacuvioşii pustnici de la Schitul Toaca sunt numai câteva exemple. Pădurea nu ar avea de suferit dacă nu ar fi implicaţi preacuvioşi funcţionari ai Ministerului Agriculturii, respectiv Romsilva, indivizi care au ca reper un alt fel de aur verde: dolarul. Numărul mare de firme din zonă care au ca obiect de activitate exploatarea lemnului spune tot. Conform Agenţiei pentru Protecţia Mediului Neamţ, în 2005 existau nouă agenţi comerciali în comuna Ceahlău (printre care şi SC L Medvet SRL, a lui Lalău), 20 în Poiana Teiului şi 12 în Grinţieş. Adică 41. De atunci, numărul lor a tot crescut.

FUNCŢIA DOBOARĂ ARBORI

Ion Buftea a fost până nu de mult şeful Direcţiei Silvice Piatra Neamţ. Şi-a permis din funcţia deţinută să aprobe nejustificat tăieri de pădure, să elibereze documente cu regim special pentru transportul unor buşteni proveniţi din câteva zeci bune de hectare de pădure aflate în proprietatea publică a comunei Ceahlău. Nici măcar nu s-a obosit să organizeze o licitaţie pentru arborii tăiaţi, care au fost vânduţi unor firme din comună. După principiul ce face şeful să facem şi noi, a acţionat şi inginerul Toader Cojocaru.