Timpul de aşteptare pe autostrăzi, care se dilată uneori dincolo de limita suportabilităţii, a devenit una dintre marile încercări ale omului contemporan. El ajunge să petreacă zilnic în maşină ceasuri întregi: o bună parte a vieţii sale. Dar nu numai traseele lungi înghit timpul, şi aşa tot mai drămuit, ci şi drumurile zilnice din marile oraşe. Bucureştiul este poate primul pe lista marilor cronofagi, dar nu este singurul; toate marile metropole se confruntă cu acest fenomen, enormă deriziune ce ia în răspăr una din marile iluzii ale modernităţii - progresul. Oprit din goana lui nebună, omul este forţat, cu toate consecinţele dureroase ce decurg de aici, să se oprească şi să aştepte.
Timpul mort pe care îl petreci la o coadă de zeci de kilometri, pe autostradă sau în vreo intersecţie bucureşteană blocată poate deveni uneori prilejul unor experienţe unice. Ajuns la deznădejde, încerci să umpli acest halou absurd: cu muzică, adeseori, dar, mai nou şi cu câte o carte. Audiobook-urile sunt un produs destul de recent pe piaţa noastră. Fără a avea o tradiţie autohtonă, aşa cum se întâmplă în Europa de Vest, unde există o cultură extrem de rafinată a lecturii cu voce tare, între audiobook-urile apărute la noi se remarcă câteva, de excepţie. De curând am ascultat două, care mi-au revelat o experienţă cu totul nouă a ceea ce înseamnă înţelegerea unei cărţi, dar şi mai mult decât atât, un alt fel a percepe timpul: nuvela lui Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici citită de Victor Rebengiuc şi romanul lui Mateiu Caragiale, Craii de Curtea Veche, în lectura lui Andrei Pleşu1.
Le citisem cândva, însă întâlnirea cu ele în noua formulă a avut un efect cu totul neaşteptat. Fiecare cuvânt rostit dobândeşte în astfel de momente o atât de percutantă materialitate, încât lumea pe care o evocă se arată imediat în proximitatea celui ce ascultă, implicându-l nemijlocit. Gol
