Degeaba. Orice-am face, nu suntem buni la construit şosele. Ştim însă cum să le boteză m. De pildă, Autostrada Soarelui se numeşte astfel pentru că doar maşinile care merg cu baterii solare se pot realimenta pe ea.
Ungurii ne tot întreabă când se vor uni autostrăzile noastre europene cu ale lor. Atenţie, să nu cădem în această capcană a iredentismului maghiar! În curând, când cele două autostrăzi care străbat pusta vor ajunge la graniţa comună, trebuie doar să asfaltăm rapid o buclă între Borş şi Nădlac, să se întoarcă revizioniş tii de unde au venit!
Aceasta ar fi „Autostrada Vadim“. Propunerea mea constă însă în a distribui fiecărui partid construcţia unei şosele, iar celor deja începute să le curmăm chinul în faşă, transformându-le în terenuri de tenis cu piciorul.
Bineînţeles, o dată la patru ani, când vor prezenta raportul de activitate, ctitorii neantului se vor lăuda că au reasfaltat cândva autostrada Bucureşti-Piteşti. În rest, autostrada Boc va lega Clujul de Cluj, Via Felix va fi o vastă reţea invizibilă unind toate Antenele, iar din magistrala Patriciu-Tăriceanu va rămâne finalizată doar banda de dus. Băsescu, e drept, construieşte în fiecare seară o autostradă cu şapte cărări pe sens, dar îşi regă- seşte în fiecare dimineaţă măreţia de Salvator al lui Dalli scufundată într-o ciorbă de burtă.
Cel mai interesant e însă montagne-russe-ul „La Oprescu“, născocit în timpul unei anestezii generale autoprovocate. Mă gândesc cu teamă că medicul-primar a parcurs în vis toată istoria, de la templele greceşti şi viaductele romane până la Bumbeşti-Livezeni şi Muntele Rushmore. Poate că stâlpii vor fi cariatide înfăţişându-l pe Unicul Preşedinte postrevoluţionar în diferite ipostaze biografice: agăţându-i lui Geoană la gât cravata de „boy scout“, gesticulând în engleză în faţa ambasadorului rus şi alungând minerii din
