Am vazut sute de spectatori germani aplaudand cu entuziasm muzica de camera a lui Enescu. Fenomenul este real si s-a petrecut in serile de 14, 15 si 21 octombrie cu ocazia celei de-a doua editii a Zilelor Enescu la Berlin.
Prima data s-a intamplat in 2005, cu ocazia anului international George Enescu. Tot la initiativa violoncelistului Catalin Ilea, a avut loc atunci la Berlin o prima editie a Zilelor Enescu, in care s-au cantat doar lucrari ale muzicianului roman. In calitatea sa de director artistic al festivalului, pentru 2008 Catalin Ilea a trebuit sa gaseasca o alta idee de repertoriu, oprindu-se asupra unei interesante corelari intre Enescu si doi dintre cei care au fost considerati mentori ai sai, Johannes Brahms si Gabriel Faure.
Organizat de International Enescu Society in colaborare cu Ambasada Romaniei, Institutul Cultural Roman "Titu Maiorescu", Universitatea Artelor din Berlin, cu sprijinul Wintershall - BASF Gruppe si al Forumului Romano-German, cele trei recitaluri ale Zilelor Enescu au fost gazduite de sala Joseph Joachim a Universitatii artelor, institutie de invatamant ce exista de peste 300 de ani in peisajul cultural berlinez (a fost fondata in 1696), unul dintre putinele locuri din Berlin in care a cantat in urma cu decenii insusi Enescu. Daca mi-am imaginat ca voi asista la un festival organizat de romani pentru romani, fie ei si stabiliti in Germania, m-am inselat. Cei peste 500 de spectatori care au fost prezenti la fiecare concert erau intr-o proportie covarsitoare germani.
Am ascultat muzicieni veniti de la Bucuresti (clarinetistul Aurelian Octav Popa si pianistul Nicolae Licaret), muzicieni de origine romana precum Michael Abramovici, Adriana Winkler, Catalin Ilea, Karina Sabac si muzicieni germani sau rezidenti in Berlin, abordarea muzicii enesciene de catre toti acestia fiind facuta cu o seriozitate si un profes