- Diverse - nr. 198 / 24 Octombrie, 2008 Intr-o era agitata, intre experimente nucleare si dezastre financiare, Florence Nightingale ramane un exemplu actual. Am stat de vorba cu dr. Lucian Cepoi, directorul Scolii Postliceale "Dimitrie Cantemir", si psiholog Georgeta Salanta, cadru didactic la aceeasi institutie de prestigiu, despre caracteristicile profesiei de asistent medical din prisma relatiei interumane, respectiv interactiunea asistent-pacient. - Avand in vedere unele spitale in care exista o relatie incordata intre cadrele medicale si pacienti, care este pozitia scolii pe care o conduceti? - In general, nu ar trebui sa existe o relatie "incordata". Fara indoiala ca traversam o perioada de tranzitie care atat pentru cadrele medicale, cat si pentru pacienti, e plina de semne de intrebare si mai putine raspunsuri. Anii care vor urma ne vor apropia din ce in ce mai mult de strategia organizatorica specifica UE si lucrurile se vor limpezi. - Considerati ca profesia de asistent medical are un specific deosebit? - Categoric, deoarece in afara faptului ca lucreaza cu trupul pacientului, asistentul medical ingrijeste simultan si sufletul celui bolnav. Trebuie sa existe o anumita apropiere si un sentiment de intelegere a suferintei bolnavului. Un asistent competent are si darul de a rezona cu pacientul, de a fi pe aceeasi lungime de unda in interactiunea lor. - Aceasta capacitate de a interactiona nu numai la nivel fizic, ci si spiritual, considerati ca e o capacitate nativa sau se invata? - (Georgeta Salanta) Depinde, poate fi si nativa, dar in mod cert scoala are un rol determinant. Educatia scolara a asistentei medicale cuprinde notiuni de psihologie generala si explicata, specifica domeniului despre care vorbim. - Examenul de absolvire a studiilor la scoala dumneavoastra reuseste sa cuantifice gradul in care asistentul medical si-a insusit talentul