Ion H. Ciubotaru, distinsul etnolog ieşean, avea toate atuurile ca să scrie o monografie despre Petru Caraman: activitatea sa îndelungată, marcată de tipărirea monografiilor Folclorul obiceiurilor familiale din Moldova (Marea trecere)(1986), Valea Şomuzului Mare (1991) şi Catolicii din Moldova. Universul culturii populare (I-III, 1998-2005), cunoaşterea nemijlocită a terenului etnografic, relaţiile îndelungate cu P. Caraman, de la magistru la discipol, accesul în exclusivitate la manuscrisele savantului, care i le-a lăsat prin testament pentru a le valorifica, ediţiile îngrijite din opera acestuia: Literatura populară (1982), Descolindatul în orientul şi sud-estul Europei. Studiu de folclor comparat (19997), Kochanowski-Dosoftei. Psaltirea în versuri. Influenţa lui Kochanowski asupra lui Dosoftei şi consideraţii critice-textologice (2005), Vechiul cântec popular ucrainean despre Ştefan Voievod şi problemele lingvistico-etnografice aferente (2005), în fine editarea, în Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei. Aceste preliminarii se resimt benefic în toate capitolele monografiei despre care vorbesc. Nota dominantă a demersului critic este dată de respectul fără margini pentru omul Caraman şi de preţuirea la superlativ a operei sale. "Numele lui - scrie dl Ciubotaru - ocupă un loc de frunte în panteonul culturii româneşti, fiind aşezat alături de cele ale gânditorilor din stirpea lui Cantemir şi Hasdeu, opera sa este una "pentru eternitate", autorul ei a avut un "orizont enciclopedic" şi a fost "comparatist neîntrecut", "strălucit lingvist", în toate capitolele în cele despre anii studenţiei, în cele despre profesorul secundar, despre directoratul la Institutul Român de la Sofia, despre profesorul de slavistică la Universitatea din Iaşi (de unde a fost alungat abuziv în 1948 şi n-a mai fost reprimit niciodată), în fine în capitolul despre anii în care Petru Caraman a tr