La 64 de ani, Vaska Ioan aleargă zilnic 22 de kilometri, după care mai face şi o oră jumătate de exerciţii fizice la serviciu. Orădeanul parcurge 11 kilometri în 75 de minute, mai puţin decât soţia sa care merge la Felix cu autobuzul şi tramvaiul. Orădeanul Vaska Ioan a ajuns să fie dependent de sport. Nici la cei 64 de ani pe care îi are nu se poate lăsa de alergat şi de sala de forţă. Sportul ocupă acelaşi loc cu familia în viaţa orădeanului. Îl practică zilnic, din copilărie. „De la zece ani am făcut sport organizat. Pe atunci se făcea mai mult sport la şcoală, şi dacă aveai aptitudini ajungeai într-o clasă specială. Eu am ajuns la atletism”, spune Vaska Ioan.
A practicat atletismul de performanţă până la 24 de ani, după care a continuat să alerge şi să facă sport pentru a se menţine în formă.
„Am început Şcoala Tehnică Sanitară, iar în 1966 am început să lucrez în Băile Felix, ca asistent medical. Acolo am făcut tratamente pentru foarte mulţi sportivi şi am văzut că aceia care se lăsau de sport se îngrăşau câte 10-12 kilograme într-un an. Îmi spuneau şi mie că după ce o să mă las de sport o să ajung ca ei. Atunci m-am ambiţionat să nu mă las”, povesteşte orădeanul.
La patru dimineaţa, Trezirea
În momentul în care a început să muncească a avut din ce în ce mai puţin timp pentru sport. Ca să câştige timp s-a gândit ca drumul până la muncă să-l folosească pentru a face mişcare. Astfel, din 1980, Vaska Ioan aleargă zilnic 22 de km, până la locul de muncă şi înapoi.
„Dimineaţa mă trezesc la 3.55, la 4.05 ies din casă şi pe la 5.25 ajung în Felix”, spune atletul. Chiar şi iarna, echipamentul său este format dintr-un şort şi un tricou: „Numai dacă temperatura scade sub minus zece grade îmi iau ceva mai gros”. Cei 11 km, de acasă până la locul de muncă, îi parcurge într-o oră şi 15 minute, mai puţin
