Ar putea oare Europa fi un "stat albastru" – adica democrat – , iar Asia unul "rosu" – adica republican?
Alegerile prezidentiale din SUA ofera un test aproape perfect pentru intelegerea diferentelor dintre Weltanschauung-ul european si cel asiatic, chiar daca pe cele doua continente nu exista nici pe departe o unitate de opinii la nivel intern. Daca vrei ca America sa fie un lider prin puterea exemplului, vei tine cu Barack Obama; daca vrei sa te simti reasigurat de continuitatea fortei americane intr-un sens traditional al securitatii,
probabil ca il vei prefera pe John McCain.
In timp ce majoritatea europenilor – cu exceptia celor care din motive istorice si geografice se tem de reintoarcerea "ursului rusesc" – il sustin pe Obama, cei mai multi asiatici, in special cei din randul elitelor, par sa se ralieze lui McCain. Diferenta isi are, probabil, principalele radacini in considerentele strategice, dar comporta, poate, si o dimensiune culturala.
In Asia, Indonezia poate parea "europeana" in frenezia pro-Obama, dar reprezinta in esenta o anomalie in zona, explicabila prin scurtul episod indonezian in copilaria lui Obama. Cu aceasta exceptie, din motive extrem de diverse, elitele asiatice contempla posibilitatea tot mai mare a unei victorii a lui Obama cu oarece dezorientare si chiar teama.
De exemplu, elitele japoneze tind sa prefere continuitatea in detrimentul schimbarii. In conceptia lor, puterea hard a Americii este mai importanta decat cea soft, iar viziunea lor legata de o America "obligata sa conduca" este prevalenta si neschimbata. Pentru aceste elite, SUA reprezinta, in primul rand, greutatea strategica de care e nevoie pentru a contrabalansa China.
Dar si chinezii l-ar putea prefera tot pe McCain, insa din motive exact opuse. Declinul imaginii si influentei Americii in lume nu-i deranjeaza. Ca pr
