Ca sa-l citam din nou de Kurt Tucholsky: "Omul este o fiinta care ciocaneste, face muzica proasta si isi lasa ciinele sa latre. Citeodata face si liniste, dar atunci este mort". Kurt Tucholsky a fost numai scriitor satiric, ci s-a distins si prin cercetaaile sale asupra comportamentului animalelor. Dupa o indelungata observare a patrupedului sau, a identificat urmatoarea regula comportamentala: "Ciinele propriu nu face zgomot, el doar latra". In timp ce Tucholsky ii conferea ciinelui sau o pozitie privilegiata, Hemingway, dupa cum se stie, admira pisicile - la Finca, in Cuba, avea aproximativ 30 de pisici. Hemingway spunea: "Pisicile reusesc fara nici un fel de efort sa faca ceea ce noua, oamenilor, ne este interzis: sa mergem prin viata fara zgomot". Nimic impotriva iubitorului de pisici Hemingway, dar se insela total: si pisicile pot sa faca un zgomot infernal, atunci cind ii fac pe ciini sa latre. Un lucru este cert: omul a fost intotdeauna foarte deranjat nu numai de latrat, ci de orice fel de zgomot. In "The Devil's Dictionary", in secolul al XIX-lea, scriitorul Ambrose Bierce defineste zgomotul dupa cum urmeaza: "Produsul principal si simbolul civilizatiei. Muzica salbatica. Putoare acustica". Intr-adevar, nu ne miroase bine ca lumea din jurul nostru devine din ce in ce mai zgomotoasa. Intrebarea care se impune in prezent este: Cit zgomot poate sa suporte un om? Poetul si filozoful Arthur Schopenhauer, care avea ca hobby cercetarile acustice, spunea: "Cantitatea de zgomot pe care poate sa o suporte un om este indirect proportionala cu materia sa cerebrala". Dar ce faci cind peste tot este tumult si framintare si nu se intrevede nici o scapare? Robert Gernhard, chinuit de decibeli, a avut o idee deosebita: "Daca as avea talentul de a omori pe cale telepatica, s-ar stringe un lat al ororii in jurul pamintului. Victimele lui: toti cei care fac zgomot, zgomotosii,