- Parintele Dumitru Tiuc este mester in confectionarea costumelor populare.
La catastif si in marile ceasloave bisericesti, scrie ca preotul unui sat trebuie sa stie sa faca de toate, sa cunoasca toate lucrurile si mai ales, sa fi incercat orisice pentru a povesti enoriasilor si a fi pilda vie. In afara celor sfinte si randuielilor bisericesti, preotul este un bun gospodar, si daca mai este si de la tara, atunci, musai trebuie sa fie si un bun taran.
In satul Valea Deni – sat aflat in Caras-Severin, traieste un preot mai aparte: acesta coase, tese si executa ponevi, plocovite, perne de zestre si costume populare. Pentru preotul Dumitru Tiuc nu este nimic deosebit ca dupa ce vine de la biserica si se dezbraca de reverenda, sa se apuce de cusut. Parintele este un as al masinii de cusut si, mai ales, al broderiei manuale. Din mainile sale ies adevarate minunatii. El este printre putinii ,,mesteri" din Banat care inca mai face costume populare.
Chiar daca moda lor a trecut, in satele din Banatul Montan exista obiceiul ca dupa ora 12 noaptea, mireasa sa fie schimbata in costum popular cu ciupag, poale si catrinta. Aceasta inseamna ca atunci a trecut in randul nevestelor. Parintele a cusut cu mainile sale costumul de nevasta al alesei inimii lui - Ana. Student inca la teologie, el nu i-a spus fetei nimic si, in mare taina, i-a luat masurile printr-un siretlic. In noaptea nuntii, atunci cand trebuia sa-si dea jos valul, Dumitru i-a intins cel mai frumos costum popular iar ea, Anuta lui draga, a devenit cea mai frumoasa nevasta din sat. Pentru a executa unele dintre piese, anumite lucrari sunt atat de migaloase incat pentru a le face, trebuie extrem de mult timp. La o poneava – tesatura decorativa ce se pune pe perete- parintele Dumitru a lucrat patru luni. Doar cu mana si cu acul confectionat de el dintr-un ac de perfuzie.
MEST
