Bogat, divers, captivant, atent rostuit... Aşa se arată a fi acest început de stagiune muzicală. Nu numai la Bucureşti!
Grijă pentru calitatea actului artistic. Grijă pentru imagine. în Capitală, la Operă, două momente importante atrag atenţia. Momente de diferită semnificaţie. înainte de deschiderea oficială a stagiunii a fost reluată opera enesciană "Oedipe". în regia atât de complicată, uimitoare, spectaculos paradoxală a lui Petrika Ionescu. Sub bagheta dirijorală a octogenarului Cornel Trăilescu a fost asigurată o bună susţinere muzical-dramatică. în rolul titular a reapărut bas-baritonul Ştefan Ignat, o evoluţie scenică impunătoare, o prezenţă vocală robustă, de impresionantă rezistenţă pe durata întregii seri. Au fost două spectacole îndelung pregătite. Iar rezultatul a justificat susţinerea efortului. A fost aniversată înplinirea unei jumătăţi de veac de la premiera bucureşteană a spectacolului. Prilejul? Prima ediţie, cea din anul 1958 a Festivalului Internaţional ŤGeorge Enescuť. Marele tandem care a construit atunci spectacolul era reprezentat de dirijorul Constantin Silvestri şi de regizorul Jean Rânzescu. Pe atunci, maestrul Stelian Olaru era asistent în ce priveşte pregătirea corului. Astăzi îşi asumă în continuare deplina responsabilitate a edificării acestui important compartiment al instituţiei. După cinci decenii, dintre cei de atunci, a rămas ultimul, în continuare, pe scenă! Cu aleasă demnitate profesională. O confirmare în plus? Ultimul spectacol, cel de sâmbătă seara, cu opera Samson şi Dalila de Camille Saint-Saëns. Un organism dinamic - din punct de vedere muzical, din păcate nu scenic!, un organism omogen, s-a dovedit a fi Corul Operei bucureştene. în rolul titular, tenorul Marius Vlad Budoiu a realizat un rol dificil, construit la dimensiune statuară, bine împlinit în plan vocal şi scenic. Excelent realizat, tabloul muncilor la roata t
