ESTURI

Votca

nu că mi-ar fi cîrciuma loc sfînt - Dumnezeu mi-e martor cînd mă-nchin

dimineaţa cînd cobor din mine seara cînd mă-ntorc din lume ca din chin -

dar acolo chiar de singur sunt nu-mi lipseşte votca din pahare

vorbăreaţă ca un călător fără drum şi fără supărare

arde-n mine tot ce zace orb şi renasc din ea ca dintr-o criptă

trupul adormit al unui mort înviat a treia zi ca-n scriptă

şi de uit c-am înviat vine altă votcă să mă ardă-n gît

doar cu ea acolo uit de tot de toate şi îmi trece iute de urît

chiar de cad genunchii mă ridică din mătănii trist enoriaş

în biserica din el ca pe o cruce răstignit la margini de oraş -

doar acolo chiar de singur sunt vine votca să mă oblojească

suliţa din coaste să mi-o scoată şi de viaţă iarăşi să-mi vorbească

Zvetlana

a venit Zvetlana de la est a siliotcă mirosind şi-a vinuri

eram mort de supărare şi credeam c-o să mor curînd - dar cu alin'uri

m-a făcut mai viu decît am fost într-o cîrciumă de lîngă puşcărie

unde zac otrepele ca-n stup trîntorii 'ncercaţi de fandaxie

aprindea în mine focul stins ca din lutul galben vin de razachie

ţîţele ei fragede-mi erau la buze cupe rase noaptea cînd se ştie

că nu-i trup mai dulce de femeie decît trupul fetei care a trecut

pentru o hîrjoană pentr-o jucărie podul prea-păzit de peste Prut

se topea cu mine cînd zdrobeam sfîrcurile roze amîndouă

şi ţipa ca şarpele în laţ primăvara cînd e-o viaţă nouă -

şi pleca a treia zi frumoasă ca o lună noaptea pe sub nori

o simţeam prin sînge ca o boare şi prin inimă-mi treceau fiori

Lenea

nu se ştie cînd mă voi trezi nu din somn nici din beţie poate

ci din lenea care m-a cuprins ca o pacoste venită peste noapte