Florin Ciulache este un fel de Parvu Mutu Zugravul al zilelor noastre. Un pictor de locasuri si un mestesugar al icoanelor. Bisericile lui Ciulache sunt spatiile cybertodoxe in care traim astazi si ne izbavim prin lucrare, istovindu-ne.
In vreme ce icoanele pictate de el sunt, de fapt, ecranele televizoarelor si display-urile computerelor. La 31 de ani, Ciulache continua sa simta ca el este investit cu o misie sacra. Sa arhiveze la modul cel mai concret imaginile acestei realitati virtuale ce ne macina visul cu ochii deschisi. Altfel spus, sa nemureasca secunda si sa osifice pixelul. Apoi, sa construiasca, dupa puterile sale, o institutie sistemica a vremelnicului. O efemeroteca a timpului nostru induiosator de durabil (si, intre noi fie vorba, tot atat de nesigur!).
Expozitiile sale anterioare (No Signal, Retinal-Seductie, Personal computer si ultima, in mai anul acesta, Scrambled Channel) evoca, toate, fara nicio exceptie, clipele de gratie cand artistul are nostagia mediilor expirate, pe care se straduieste sa le resuscite. Precum un demiurg al clipei. Antenele sale parabolice "prind" cele mai bizare programe, de la cadre fixe, cortine de emisiuni si anunturi de revizii tehnice, pana la simboluri si grafeme specifice telecivilizatiei ochiului. Acelea cu care, de regula, fiecare dintre noi scrutam lumea de dincolo. "Imaginile sunt ca niste flash-uri; cateva secunde de realitate pe care am vrea sa o traversam cat mai repede; aceasta este doar preparatia pentru ceea ce va urma. De aici inainte, pentru fiecare incepe o realitate proprie" - isi sugereaza artistul continutul "fisei de post" personale. Ce te faci insa dupa ce informatia a trecut de tine, s-a dus, s-a atomizat? Cum o mai aduci inapoi? Florin Ciulache reuseste, printr-un truc inteligent, sa dea "Paste" si sa comande manual un "Print screen" artistic. Spre aducerea aminte si, mai ales,
