Lumea politica se fereste de o dezbatere serioasa pe tema salarizarii bugetarilor pentru ca acest lucru implica interventia in ierarhia sociala creata dupa 1989. Solutia in disputa legata este salariile bugetarilor este reglementarea unitara a acestora, printr-un act normativ unic. Alianta DA, care a preluat puterea dupa alegerile din 2004, si-a fixat un termen pentru realizarea legii salarizarii bugetarilor - in 2007 - pe care nu l-a respectat. Daca legea ar fi fost promovata, probabil nu am fi avut turbulentele din prezent. De altfel, aceasta este o marota veche a lumii politice din Romania, dar niciodata nu a existat destul curaj politic pentru a avea aceasta discutie, care nu este deloc simpla. Premierul Calin Popescu Tariceanu a convocat recent partidele parlamentare pentru a avea consultari pe tema legii salariilor bugetarilor. Insa este deja tirziu, pentru ca in preajma alegerilor nu exista atmosfera propice, rabdarea si responsabilitatea pentru a sta la discutii complicate si cu mare impact social. Tariceanu a spus ca trebuie fixat un "mecanism economic" prin care sa fie facute majorarile salariale dupa reguli predictibile si in functie de realitatea economica. Intr-adevar, trebuie instituita predictibilitatea pentru majorarile salariale pe un fundament economic real, dar nu aici va fi partea cea mai grea. Partea cea mai grea va fi legata de ierarhizarea retributiilor bugetarilor pe baza negocierii politice a unei ierarhii sociale. Aici este miza: legea trebuie sa reflecte o ierarhie sociala asupra careia lumea politica si societatea cad de acord. Pina acum, "rangurile" sociale au fost fixate haotic, printr-un soi de darwinism social, in care au avut de cistigat mai mult cei care au fost mai influenti politic, cei care au avut lideri sindicali mai insistenti sau cei care au fost mai vocali, mai descurcareti si, eventual, mai agresivi. Lucrurile au fost compli