Fiecare dintre episoadele proiectului AMPRENTA, de la Centrul Naţional al Dansului Bucureşti (CNDB), a avut atmosfera sa aparte, ceea ce este firesc şi bine. Firesc, pentru că fiecare artist are propriul său mare sau mic univers, bine, pentru că împreună ne-au înfăţişat o adevărată încrengătură de universuri. N-ai cum să te plictiseşti. Dar universul din AMPRENTA a patra mi-a fost cel mai apropiat de suflet.Nu am mai avut acel sentiment straniu că am poposit pe altă planetă. Eram acasă. întâlneam idei familiare, emoţii cunoscute. M-a îmbogăţit şi m-a mulţumit pe mai multe planuri. Păstrând tradiţia Centrului Multi Art Dans, pe care l-a condus la începutul anilor 2000, Vava Ştefănescu, curatorul episodului al patrulea al AMPRENTEI, a înmănunchiat dansul cu artele pastice şi cu muzica. Apoi spectacolele prezentate au fost cosistente, împlinite, Julieta lui Viski András fiind cel mai bun spectacol prezentat până acum la CNDB. Şi în fine, dar nu în ultimul rând, am întâlnit la o serie de oameni tineri împlicaţi în această AMPRENT| reacţia, ieşirea din amorţire, din starea amorfă care ne caracterizează, în mare, soietatea în care trăim. Deci exact ceea ce şi-a şi dorit Vava Ştefănescu prin tematica acestui episod, crearea de ANTICORPI împortiva relelor şi răilor care ne invadază viaţa cea de toate zilele. Dar să abordez, pe rând, toate aceste componente ale episodului patru, în măsura în care le-am putut urmări, căci ele s-au suprapus, în parte, cu proiectul Temps d'images, pe care-l voi aborda aparte.

în mediateca Centrlui, am fost invitaţi La Vava în sufragerie - un spaţiu primitor, cu propuneri interesante. Cu un pahar de vin în mână puteai să te familiarizezi cu ambienul salonului creat de pictura murală şi de sculptura mică a Elenei Lot Vlad, cu Viaţa unei femei şi puteai să conversezi cu autoarea lor, ceea ce am şi făcut: asupra soclurilor gândite cu mu