Încă de pe vremea parangheliilor sale la localul Golden Blitz, Traian Băsescu şi-a trădat ambiţia de a coborî Preşedinţia României la nivelul unei bodegi din margine de drum judeţean.

Guvernul a amânat aprobarea bugetului pe 2009 în aşteptarea unei decizii a preşedintelui asupra Legii privind salariile profesorilor. Pentru bugetul pe 2009, hotărârea de la Cotroceni joacă un rol crucial. În funcţie de promulgarea sau respingerea legii, Guvernul va introducesau nu, în bugetul pe anul viitor, sumele necesare. Curtea Constituţională a respins sesizarea Guvernului împotriva creşterii salariilor, declarând legea constituţională.

Curtea Constituţională a fost şi este o strânsură de fosile ale vieţii publice, numirea pe un post de judecător depinzând nu de competenţa în materie de Drept constituţional, ci – după cum s-a văzut la ultima numire de către Cotroceni a lui Petre Lăzăroiu – de apartenenţa la clientela politică. Fel de fel de cetăţeni, cu o pregătire în Drept Constituţional sub nivelul unor dulgheri, sunt binecuvântaţi cu privilegiul unei vacanţe de lux la instituţia respectivă, pentru că au ştiut să ducă oala de noapte a nu ştiu cărui negustor politic de piei de cloşcă.

Nu e de mirare că, deşi legea e anticonstituţională, ba chiar diversionistă, lipsindu-i necesara indicare a surselor, Curtea Constituţională a acceptat-o.

Confirmând a nu ştiu câta oară că e o mustărie politicianistă.

Prin Decizia Curţii, soarta legii e în mâna preşedintelui Traian Băsescu.

De la parvenirea ei la Cotroceni a trecut mai mult de o săptămână. Timp în care Traian Băsescu, care şi aşa n-are ce face la Cotroceni, viile fiind de mult culese, putea să decidă dacă o promulgă sau nu.

Călin Popescu Tăriceanu a dezvăluit într-o emisiune la Antena 3 că preşedintele a cerut Guvernului informaţii suplimentare despre sursele bugetare. @N