- Editorial - nr. 198 / 24 Octombrie, 2008 Prin ograda noastra politica, din ce in ce mai galagioasa, in care gascanii si partiduletele de buzunar (care se cred ditamai ursi!) se umfla-n pene, ca broasca cea raioasa si ambitioasa din fabula, fiecare face ce vrea. Cum il duce capul pe fiecare! Iar de foarte multe ori, dupa cum s-a constatat pana acum, capul nu-i prea duce. De obicei ii duce prost! In asteptarea datei de 30 noiembrie, UDMR, Ciociolina politicii romanesti, musai sa iasa cat mai zgomotos si "interesant" in evidenta, in fata electoratului maghiar, dand glas unor stari si viziuni schizofrenice. In postura de prim-solist, ca de obicei, trebuie sa fie Marko Bela. El, viora-ntai udemerista, intr-o clipa de necesar "bilant" preelectoral, si-a zis: "Oare ce ar fi, daca as incerca, inca o data, marea cu degetul?!" Prin pustiul asta politic romanesc totul este posibil! Oricum, pretentiile maghiare, privilegiile si discriminarile pozitive mereu au fost harazite unui drum fara de sfarsit. Sub tacerea asta, unde clocesc diversiunile, multe s-au petrecut si se vor mai petrece! Au vrut table bilingve in localitati cu 20% populatie ungureasca? Asta au obtinut! Au dorit limba maghiara in administratie si in justitie? S-a facut! Au avut ei ambitia sa poarte nume unguresti chiar si garile din Ardeal? Nicio problema! Domnul Miron Mitrea, pe atunci ministru al Transporturilor, a avut grija! Le-a dorit inimioara lor nemeseasca reamplasarea statuii Ungariei Mari, la Arad, un simbol al urii si intolerantei milenare? Nicio problema! PSD a pus umarul! Au hotarat ei sa le faca vant elevilor si profesorilor din Liceul "Bolyai Farkas"? Floare la ureche! Asuda sa inlocuiasca strada Calarasilor cu numele lui Kossuth Lajos, criminalul de la 1848-1849, cand 40.000 de romani ardeleni au fost ucisi, iar 300 de sate, biserici si manastiri au fost arse si rase de pe suprafata pamantului