Venetici si agarici Spre deosebire de alte timpuri, un agamita dandanache ce-si cauta colegiul pe masura la sute de kilometri de propria-i resedinta de lux n-o mai ia tilinca-tilinca cu diligenta pe drumuri cu doua sau patru benzi sa-i zumzaie creierii in cutia craniana pan-ce ajunge la un loc pe care sa-l fericeasca prin prezenta-i. Astazi, agamita ia cursa Tarom, sau o cursa charter, sau bmw-ul propriu (daca n-are mertan) si ajunge cat ai clipi in mijlocul poporului ales. Ales de el, ca poporul are votul de dat de la Tisa pan-la Prut - povestea cu Nistru a fost odata.
Evident, genul agamita a fost prezent pe aproape toate listele, de la `90 incoace. Hazvan Teo Do Hescu pesedistul, Costel Aferaritei cederistul, Vladut Farsirotu roman-mare (zis omul invizibil) si inca o intreaga puzderie pe urma lor. Lista batea si votul si bunul simt. Asa a ajuns respectabilul si nevinovatul domn Manea senator de Iasi. Asa a iesit Cazan din galeata de voturi. Altii au prins chiar si potul cel mare. Senhor Valer Dorneanu, care nu stia prea bine unde-i Ciricul si unde-i Copoul, s-a trezit deputat de Iasi si apoi, nu-i fie de deochi, ditamai presedintele Camerei Inferioare.
I-au votat iesenii pe toti mai sus pomenitii, pe nevazute, neauzite si nestiute. I-au votat sa ajunga in Parlament si sa faca acolo ce se pricepeau mai bine, adica nimic. Toate statisticile posibile pot confirma.
Acuma, de cand cu uninominalul, cic-ar fi mai greu sa prostesti aligatorul romanesc de campie, deal sau munte. Asta spune teoria, asta spune logica. Numai agaricii si veneticii - nu si nu!
O caracteristica stabila a agariciului electoral contemporan este increderea sa netarmurita in naivitatea bastinasilor din colegiu. Aici este pitit secretul plecarii dumnealui de-acasa - unde-l cunoaste lumea ca pe-un cal breaz si nu-i da votul nici in ruptul capului - in bejenie
