Basarabia si-a trait din plin drama instrainarii si a singuratatii.

Smulsa din trupul Tarii de catre tancurile rusesti, manata desculta prin Siberiile de gheata, umilita si condamnata fara de vina, parasita pe o cruce a istoriei ca sa cunoasca pana la capat suferinta si sa auda cum ii ruginesc cuiele infipte in ea de straini, Basarabia nu si-a pierdut nici o clipa credinta in Dumnezeu si in dreptatea care va veni sa-i implineasca destinul. Un destin adunat de poet in nemuritoarele cuvinte si versuri care stau prinse de inima si de firea basarabeanului: "Trecuta prin foc si prin sabie,/ Furata, tradata mereu,/ Esti floare de dor, Basarabie,/ Esti lacrima neamului meu!".

In decembrie 1989, cand prin sange, Romania si-a cucerit libertatea, la Chisinau, vedeam cum se subtie si se rupe sarma ghimpata de pe Prut, traiam frenetic iluzia ca se sfarseste drumul patimirilor si Basarabia se reintoarce acasa, la vatra stramoseasca, la viata normala. Condamnati la mutenie, izolati si rupti unii de altii timp de o jumatate de veac, ardeam de dorinta de a-mi vedea fratii si surorile, de a le spune ca am supravietuit si am ramas vii, ca ne-am pastrat credinta, limba si fiinta nationala, ca am iesit din gulaguri ca sa atingem cu inima si ochii locurile sfinte de la Putna si Ipotesti, de la Cluj si Iasi, de pe Nistru si Dunare, de la Turda si Cozia. Un vant de libertate ne batea in fata, un dor de Tara si de frate naruia zidurile de pe Prut, un popor intreg incepea sa simta cum i se reintregeste fiinta si harta. si azi, dupa 18 ani, vad in fata ochilor multimea de moldoveni de la Targu-Neamt, care au venit ca la urs si au inconjurat primaria cu sutele, ca sa vada, dupa o jumatate de veac, un alt moldovean de peste Prut, care vorbea liber, ca si ei, romaneste.

Stejarul lui Stefan cel Mare din Cobalea Multi din cei veniti la intalnire erau oameni simpli, imb