Există mâncăruri care ne duc cu gândul la un popor anume. Spui "sarmale", "souvlaki" ori "sushi" şi imediat ştii despre cine e vorba. Bucătăria malaieziană este… "altfel".
Gastronomia Malaieziei nu vrea să fie pronunţat naţională, din cauza numeroaselor etnii şi a multitudinii de culte religioase, ci, mai degrabă, e un conglomerat de gusturi şi tehnici de preparare, diferite de la o regiune la alta. Ea s-a dezvoltat în sute de ani, sub influenţa chinezilor, portughezilor, olandezilor, thailandezilor şi a indienilor, iar procesul acesta pare că nu s-a încheiat.
DIPLOMAŢIE ŞI ARTĂ CULINARĂ
De o frumoasă introducere în bucătăria malaieziană ne-am putut bucura cu prilejul expoziţiei de produse alimentare, deschisă la 23 octombrie, la târgul Romhotel de la Bucureşti (pavilionul 26), dar mai ales la Malaysian Food Festival (care continuă până la 26 octombrie, la Restaurantul Phoenicia). Ne-au fost "profesori de educarea gustului" ambasadorul Malaieziei în România, E.S. doamna Datin Paduka Halimah Abdullah, şi doi specialişti în restauraţie, Zain Azrai Azhar Simin şi Syed Kamarulzaman Bin S.Z.K. Shahabudin. Împreună am făcut primii paşi în cunoaşterea gastronomiei unei ţări care doreşte să intre pe piaţa din România cu o ofertă culinară exotică şi promiţătoare.
REŢETE DE SUCCES
Cea mai cunoscută mâncare malaieziană e "satay", care , în traducere, înseamnă "frigărui"; ele arată ca şi la noi: bucăţele de carne marinate, înfipte într-o ţepuşă de lemn şi prăjite pe grătar de cărbuni. Carnea folosită e, în general, de pui, de vită sau de ied. Frigăruile sunt servite cu un sos dulce, "kuah satay", pe bază de arahide, şi adesea cu "ketupat", care nu e altceva decât un orez fiert până devine compact şi tăiat în formă de cuburi. O altă mâncare apreciată este "rendang", denumire tradusă prin "carne de vită şi curry". Pr
