Zilele urmatoare urmeaza sa implinesc 18 ani. Nu sint un idealist, insa mi-e din ce in ce mai clar ca va mai trece foarte mult timp pina cind Romania va ajunge un stat democratic. Cu adevarat democratic. Cred, din ce in ce mai mult, ca "Marea Revolutie" din '89 care, chipurile, ne-ar fi scapat de comunism, nu a fost de fapt o revolutie. A fost mai degraba o "schimbare" a polilor puterii, o preluare a influentei si averii lui Ceausescu de catre altii. Altii care au facut si fac in continuare ce vor, cum vor, unde vor, cind vor. Cred ca, de fapt, proaspata arestare a fostilor generali Chitac si Stanculescu, spre exemplu, nu este o realizare a sistemului judiciar, o reusita a procurorilor, ci este doar o victorie de "palmares" a actualului guvern, mai ales ca se apropie campania electorala.
Cred ca Romania inca este un stat comunist. Nu ma refer la statutul sau din Constitutie sau la legile care exista, ci tocmai la cei care traiesc in aceasta tara. Exact, Romania este plina de comunisti. Cu totii avem ceva ceausist in noi, cu totii avem un gindac rosu pe suflet. Incepind de la profesorul ipocrit, caruia i se pare normal sa-si umileasca si jigneasca elevii si care ii scade nota la purtare elevului rocker pentru ca nu vrea sa-si tunda pletele sau continuind cu omul de rind care este umilit in fiecare zi, prin cozile interminabile la care trebuie sa stea, (culmea!) tocmai pentru a da bani statului si terminind cu politicianul local, care se simte Dumnezeu de pe fotoliul sau de presedinte al Consiliul Judetean, de consilier ori de primar. Astfel de scene au ajuns atit de obisnuite, incit multora dintre noi ni se par normale. Ei bine, nu sint. Nu sint normale intr-un stat democratic. Dar aceste scene nu vor inceta.
DE CE? Pentru ca nu facem nimic impotriva acestor comunisti, care ii considera pe toti ceilalti, pe noi, niste inculti, niste australopitec
