Buna sau rea, corupta sau cinstita, tonomata sau militanta, presa din Romania a inregistrat in ultima perioada victorii nesperate.
In urma unor campanii media sustinute, salariile nesimtite de prin agentiile guvernamentale au fost tunse, au aparut interdictii pentru demnitarii care faceau colectie de participari prin CA-uri, premierul a fost lovit de austeritate bugetara, de nu mai permite nici macar cumpararea de pixuri si calendare.
Mai nou, chiar si omnipotentul si omniprezentul Florea Geica, pensionarul cu 30.000 de lei pensie, este cu un picior plecat de la sefia Autoritatii Aeronautice Civile, unde era si director, si consilier.
Sa recunoastem, este un bilant remarcabil, insa nici prea mari sperante n-ar trebui sa avem. In linii mari, subiectele care au provocat asemenea efecte sunt rulate periodic: jaful din banul public, abuzurile demnitarilor, incalcarea legii.
Dar in perioadele obisnuite, presa latra, caravana trece. Reactia aceasta rapida este legata direct de campania electorala cand tot ce strica imaginea demnitarilor trebuie rapid corectat.
Dar daca presa nici macar n-ar fi atacat aceste subiecte? Daca n-ar fi scris si vorbit despre salariile bugetarilor de lux, daca nu ar fi pus tunurile pe Florea Geica, daca nu ar fi aratat ce sume au fost alocate, pentru ce si pe ce criterii autoritatilor locale, toate corectiile din ultima vreme ar mai fi existat, adoptarea bugetului ar mai fi fost amanata pentru a mai reduce din cheltuielile bugetare? Ar mai fi fost trimis la pensie seful Agentiei Antidrog, Pavel Abraham?
Cu siguranta nu. In Romania nimic nu se corecteaza, nimeni nu este clintit, nimeni nu da inapoi pana nu scrie in presa sau nu urla televizorul.
Sigur, presa este foarte, foarte departe de perfectiune. Este, la nivel micro, tot la fel de buna ca societatea romaneasc
