Unul dintre „sporturile“ cu care se ocupă zilnic mai toţi băieţii din Craiova este agăţatul. Nu contează că te grăbeşti să ajungi undeva şi ultimul lucru pe care ţi-l doreşti este să-ţi taie calea un tip sau că ai avut o zi proastă şi n-ai chef să te mai hărţuiască vreun fustangiu. Don Juanii noştri olteni sunt puşi pe treabă.Majoritatea nici măcar nu fac efortul de a-şi îmbunătăţi replicile sau de a da vreun semn de originalitate. Este adevărat că România abundă de fete frumoase, dar mai încercaţi, măi dragilor, şi altă replică în afară de:„Ce frumoasă eşti!“ sau, în varianta lansată de academia cocalară,„Ce frumoasă eşti, să moară mama!“. De ce ar muri mama lui că sunt eu frumoasă, asta n-am înţeles-o.„Să moară mama dacă nu ieşi cu mine la un suc!“, mai are însă noimă. Dacă respectivul te-a zărit din timp şi a apucat să te analizeze mai bine, o să auzi invariabil clasicul: „Ce mănânci de eşti aşa bună?“, „Mult praz, să nu-mi trădez plaiurile, şi cum tot sunt aşa bună... la suflet, mă abţin să mai răspund la întrebarea asta“. Şi ca să nu credem că băieţii vor numai un singur lucru, ci caută o relaţie bazată pe comunicare şi înţelegere, mai răsună din când în când câte un: „Bună, bună“ (tradus, probabil: Bună, eşti bună!, altfel nu-mi explic repetiţia), „nu vorbeşti cu mine?“. Pentru aceştia din urmă e bine să ai tot timpul la îndemână cartea de vizită a unui psiholog.

Dacă munceai, filozof rămâneai

Pentru că nu toţi băieţii au curajul să te abordeze cu vreo replică ingenioasă (precum cele de mai sus), mulţi apelează la limbajul trupului. Unii te fixează cu privirea astfel încât începi să crezi că ai ceva pe faţă sau că ţi-a curs rimelul. Alţii, în schimb, îşi arată intenţiile din prima şi îţi trimit câte o bezea care se doreşte a fi ispititoare. Printre cei care au rămas din punct de vedere intelectual la nivelul şcolii generale se numără aceia care