Tiktaalik Roseae nu este tocmai un nume demn de un prădător feroce. Totuşi, el aparţine unui vertebrat care a trăit în urmă cu aproximativ 375 de milioane de ani. Această ciudată creatură străveche poate reprezenta una din verigile care lipsesc din explicaţia logică a evoluţiei de la vertebratele acvatice la cele terestre. În 2004, o echipă de cercetători britanici şi americani descoperea în apropierea Polului Nord trei schelete ale unui vertebrat ce semăna atât cu un peşte, căt şi cu un animal de uscat. După o muncă migăloasă de patru ani, oamenii de ştiinţă au reuşit să îndepărteze toate resturile de rocă aflate pe cranii şi să reconstruiască, cu ajutorul pieselor descoperite, structura osoasă din interiorul craniului unui vertebrat vechi de peste 370 de milioane de ani. Au descoperit astfel că trecerea de la forma alungită a capului întâlnită la peşti la craniul rotunjit al patrupedelor care stăpâneau pământul s-a produs treptat. Craniile fosilizate sunt cele care indică primele schimbări în direcţia dezvoltării patrupedelor terestre, chiar dacă de obicei ni se vorbeşte mai mult despre transformarea înotătoarelor în membre.

MODIFICĂRI CRANIENE. Exemplarele mai timpurii de Tiktaalik aveau oasele craniene sudate de umeri şi putem vorbi aici despre primele vertebrate care şi-au dezvoltat gâtul. O altă schimbare pe care cercetătorii o caută la aceste creaturi de tranziţie o presupune adaptarea craniului prin micşorarea numărului de bucăţi mobile. Animalele acvatice nu muşcă foarte puternic pentru a-şi captura prada, ci o înghit cu repeziciune, iar pentru o astfel de hrănire părţile mobile ale craniului sunt foarte folositoare. Bătălia pe care o implica obţinerea hranei pe uscat ar fi dus la dizlocarea definitivă a acestor părţi mobile, de aceea Tiktaalik şi-a modificat osul numit hiomandibulă, care la peşti leagă majoritatea acestor părţi care se deplaseaz