Mircea Marian: „Au primit salariile pe care le-au dorit. Acum, profesorii trebuie să accepte şi reforma radicală de care are nevoie învăţământul românesc“.
Să trecem peste întrebarea: a fost Băsescu populist sau nu atunci când a promulgat legea salarizării profesorilor? Da, a fost, fiindcă o majorare de 50%, de la 1 octombrie, este, totuşi, un pic prea mult. Dar nu avea altă opţiune, în prag de alegeri. În 2007, la europarlamentare, PDL a plătit scump ezitările pe care preşedintele le-a avut la majorarea pensiilor. Acum, cred că problema este: am dat bani cadrelor didactice, dar când vom avea şi un învăţământ de calitate? La testele de matematică, ştiinţe şi lectură, copiii din România se situează constant sub media Uniunii Europene, fiind mai slabi chiar decât cei din Bulgaria. Mai puţin de o cincime din cadrele didactice au urmat un curs de utilizare a computerelor în procesul de predare. Elevii se plâng că majoritatea profesorilor nu fac decât să le dicteze lecţiile. Programa este aproape neschimbată după 1989 - de exemplu, în clasa a 8-a continuă să se predea Tehnologia Materialelor. În Bucureşti şi în marile oraşe sunt câteva şcoli de elită, dar la ţară este un dezastru. Doar un sfert dintre elevii din mediul rural ajung să urmeze liceul.
Ce-i de făcut? Şi alţi bugetari au beneficiat de majorări substanţiale ale salariilor, şi asta nu înseamnă că activitatea lor s-a îmbunătăţit. Veniturile magistraţilor au explodat, dar majoritatea populaţiei continuă să fie nemulţumită de actul de justiţie. Un profesor debutant, al cărui salariu a crescut de la 700 la 1.000 de lei, va preda, de acum înainte, mai bine? Unul dintre primele lucruri pe care ar trebui să le facă viitorul guvern ar fi să descentralizeze învăţământul preuniversitar. Directorii nu mai trebuie numiţi de la Bucureşti, de către ministrul educaţiei, ci de către autorităţile locale.
