Când a apărut omul actual? În Quaternar, acum un milion de ani, răspund savanţii zilelor noastre. O serie de relicve străvechi contrazic însă aceste opinii. Iar istoria Terrei pare, chiar şi acum, o hartă plină de “pete albe”. Umanoizi uriaşi contemporani cu dinozaurii? Ziduri de piatră vechi de sute de milioane de ani? Imposibil, este o erezie, strigă într-un glas geologii şi paleontologii. Piese metalice prelucrate atent acum câteva zeci de milenii? În nici un caz, se revoltă la fel de indignaţi arheologii. Şi totuşi…
“ZEUL-MAIMUŢĂ”
Cum a apărut omul? “A fost creat de Zei şi Dumnezei, oricum s-or fi numit Ei de-a lungul vremii”, au răspuns mereu credincioşii. Situaţia s-a schimbat după 1859, când Charles Darwin a publicat lucrarea “Originea speciilor prin selecţia naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existenţă”. Pe scurt, “Originea speciilor”, lucrare dedicată mai ales lumii animalelor. Evoluţia umană a abordat-o mai târziu, în 1871, în “Descendenţa omului”, unde spune: “Omul a descins dintr-un patruped păros, cu coadă, probabil arboricol, locuitor al Lumii Vechi”. A fost momentul în care, scos din poziţia de creaţie şi rudă mai mică a zeilor, omul a fost retrogradat la “rangul” de urmaş al unei maimuţe păroase coborâte, nu se ştie când, din copaci.
“CEASUL” OMENIRII
De la Darwin încoace, ştiinţa se tot trudeşte să întocmească un tablou cât mai complet al evoluţei umane. Ceea ce a reuşit până acum este un “arbore genealogic” stufos, ale cărui rădăcini sunt maimuţele primitive, iar vârfurile suntem noi înşine. Conform acestuia, maimuţele au apărut în Oligocen, în urmă cu 38 de milioane de ani. Acum 7-8 milioane de ani, în Miocen, apar Proconsul africanus şi Ramapithecus, strămoşii comuni ai noştri şi ai antropoidelor de azi. În urmă cu 4 milioane de ani, pe scena lumii a apărutAustralopithecus, om-maimuţă cu o capa
