Romania bate record dupa record.
La educatie am atins pragul de jos la absenteism, analfabetism si lipsa de performante. Anul trecut, unul din cinci copii a abandonat scoala si jumatate dintre absolventi nu si-au luat bacalaureatul. Multe zeci de mii de copii nici nu au venit la scoala in primele clase.
Sunt cifre seci, inventariate de contopisti ministeriali care surprind o parte infima a haosului din sistem. Nici macar functionarii ministeriali nu ies de la caldurica, sa faca pasul in bezna realitatii, pentru a vedea de ce doar un copil dintr-o suta de absolventi de la tara ajunge intr-o institutie de invatamant superior. De ce o scoala de oras primeste de zece ori mai multi bani decat una de la tara? De ce mai bine de trei sferturi dintre scolile de la tara si multe de la oras nu ar trebui sa functioneze pentru ca nu au primit avizul sanitar si sunt o sursa de infectie pentru elevi? De ce intre scolile din orasele mari sunt privilegiate cele la care invata copiii analfabetilor cu bani si putere, in vreme ce celelalte se degradeaza de la un trimestru la altul. Intrebari la care, in cel mai bun caz, primesti din partea ministerului un teanc de documente si norme metodologice. Iar hartogaraia ascunde tot mai greu superficialitatea, amatorismul si ignoranta care domina invatamantul.
De fapt, invatamantul nu a fost niciodata o prioritate pentru nimeni, ba, uneori, a fost considerat doar o alta gaura neagra a bugetului. A fost tratat ca un rau necesar, tinut in viata cu aparatele, crescut ca un bonzai cu apa putina si semiintuneric. Nici un ministru nu s-a luptat sa scuture copacul cu maimute, de teama sa nu-i cada cu totul in cap. Stim doar ca in invatamant, mai ales in cel superior, au un culcus comod, nu doar fostii politruci universitari, ci si mai noii mahari de partid si de stat. Si, conform tehnicilor parazitare deprinse pe vremea comunistil
