Săptămâna aceasta, la Cinema Patria a rulat comedia romantică „Definitely, Maybe“, în regia lui Adam Brooks. În rolul principal, Ryan Reinolds îl interpretează pe Will Hayes, un tânăr care îi povesteşte fiicei sale cum a cunoscut-o pe mama sa (de care urmează să divorţeze).Filmul nu ridică mari aşteptări, dar nici nu supără. Este o comedie romantică, despre care nu sunt prea multe de zis. Aceasta începe cu veşnica discuţie dintre părinte şi copil, despre educaţia sexuală. Maya (Abigail Breslin) face un astfel de curs la şcoală şi îl roagă pe tatăl său să îi explice cum s-a cunoscut cu mama sa, interpretată de Elizabeth Banks. Will îi relatează povestea celor trei relaţii eşuate ale sale, schimbând numele fetelor, pentru a determina-o pe fiica sa să îşi recunoască mama. Întoarcerea în timp îl prezintă pe Will Hayes, un tânăr ce se înrolează în campania prezidenţială a lui Bill Clinton din 1994, cu o iubită stabilă, Emily. Nici măcar acest lucru nu este destul de bine dezvoltat în film, lăsând multe ambiguităţi şi nici un fel de haz (cu o singură referire la Monica Lewisky). Protagonistul se desparte de logodnica sa din liceu de dragul politicii. Începând ca „băiatul cu hârtia igienică“ în cariera sa de scriitor de discursuri pentru figurile politice, el creşte pe parcurs, ajungând un om de succes. O cunoaşte pe April, o tânără independentă, pe care o îndrăgeşte din prima (dar aparent scenaristul o lasă deoparte un timp). Succesul lui nu durează mult, pentru că relaţia sa cu Summer, o jurnalistă, îl îngroapă pe cel pe care îl susţinea politic şi, implicit, pe el.

Punctul culminant al plictiselii

Pe la jumătatea filmului, cei din sală îşi dau seama că nu au înţeles absolut nimic („ăăăă, şi ăsta cu cine e acum?“). Informaţiile sunt prea multe, iubitele se pierd pe drum, astfel încât nici protagonistul nu le mai ţine minte bine. Din comedie romantică se aj