REMEDIU PENTRU SUFLET • CĂLĂTORIE PRIN MARILE SĂLI DE LECTURĂ

Pasiunea istorică pentru lectură a stimulat consumul de carte şi a inspirat formarea marilor colecţii şi a bibliotecilor. Păstrătoare ale unor tezaure de cultură, bibliotecile pot deveni, ele însele, veritabile monumente de artă.

O carte bună se simte bine într-o bibliotecă frumoasă! Cu toate că există un număr impresionant de biblioteci pe întreg mapamondul, doar câteva reuşesc să atragă prin frumuseţe şi fast pasionaţii de lectură. Să vedem care sunt aceste "remedii pentru suflet", aşa cum le denumea faraonul Ramses al II-lea.

Un aşezământ cultural nu mai puţin important, deşi poate nu la fel de cunoscut, este Biblioteca Marciana din Veneţia, numită astfel după Sfântul Apostol Marcu, patronul oraşului, al cărui simbol, leul, îl aflăm peste tot în oraş, de la coloana din Piaţa San Marco până la siglele unor instituţii. Încă din 1362, poetului Petrarca i-a încolţit ideea creării unei biblioteci publice la Veneţia şi, la moartea sa, a lăsat oraşului întreaga lui bibliotecă. Biblioteca Naţională Marciana – Libreria di San Marco – a luat fiinţă ca urmare a donaţiei efectuate de cardinalul grec Bessarion (Visarion), care în anul 1468 a oferit Republicii Veneţia colecţia lui de circa 1.000 de codice latineşti şi greceşti, pentru ca ele să constituie nucleul unei biblioteci publice. Sala dedicată cărţilor a fost decorată cu pânzele unor artişti ca Tizian, Jacopo Tintoretto, Paolo Veronese şi alţi pictori renascentişti, în vreme ce în încăperea numită Antisala (Vestibul), ornată cu un tablou de Tizian, şi-a aflat loc, până la sfârşitul secolului XVI, Muzeul Statuar al Republicii Veneţiene. Biblioteca Marciana cuprinde 13.057 de manuscrise, 2.884 incunabule, 24.054 aşa-numite cinquecentine (cărţi editate în secolul XVI – n. tr.) şi 3.850 de periodice (dintre care 960 curente),