Gata, mierla a tăcut puţin, prin urmare, “doamna Marina, unde v-aţi născut?”. S-a născut în oraşul Ivanovo – aflat la nord-est de Moscova, la3 septembrie 1936. Familia mai avea un băiat, prin urmare Marina nu avea să fie singură la părinţi. “Mama îmi povestea că la numai 10 luni săltam şi gânguream de plăcere atunci când auzeam vreo melodie la radio. Locuiam lângă o biserică roşie. Nu am mai fost acolo de când a murit tata, în 1988. În Ivanovo am auzit pentru prima oară, pe când eram deja mai mărişoară, cuvântul război. Oraşul nostru era departe de linia frontului, dar avioanele germane bombardau deja regiunile vestice ale Rusiei. Într-o zi am auzit la difuzor vocea lui Stalin: «Fraţi şi surori, să strângem rândurile, să punem umăr lângă umăr. Patria e în pericol!». În copilăria mea era o foamete rea… Tata era director de fabrică textilă şi tot l-au dus de câteva ori în spital de foame. Odată tata a găsit la moară un sac cu făină prost măcinată, plină de nisip, din care mama s-a grăbit să ne facă, bucuroasă, o plăcintă. A izbucnit în plâns când a văzut cum ne scârţâie nisipul între dinţi. Aşa a început să doneze sânge pentru front, deoarece donatorii primeau în schimb mâncare: câteva feliuţe de salam, o bucată de pâine şi un pahar cu îngheţată!”
FĂRĂ VOCE. Într-o zi a apărut în casă o hartă. “Eu eram responsabilă să caut pe ea oraşele ocupate de nemţi şi să înfig acolo nişte steguleţe. Se apropia iarna, iar eu, urcată pe scaun, mutam tot mai des steguleţele de pe hartă aproape de Moscova.” Marina începe să fredoneze şoptit: “Vîhodila na bereg Katiuşa…” (“Katiuşa a păşit pe mal…”). “În timpul războiului s-au născut cele mai frumoase cântece ruseşti. Soldaţii întorşi de pe front povesteau că, atunci când înceta focul, nemţii ieşeau din tranşee şi strigau: «Ivan! Davai Katiuşa!», cerând să li se cânte nemuritoarea piesă!” În copilărie, în fiecare sâmbătă era
