Mircea Mihăieş: "Înlăcrimat, îndurerat, cătrănit, vizitat de grimase dictatoriale, Popescu-Tăriceanu joacă, pe ultima sută de metri a mandatului, cartea responsabilităţii: din înalta sa funcţie, el nu va permite jocul politicianist!"

El nu vrea o Românie aruncată în haos! Nu vrea negocieri cu sindicatele! Nu vrea greve! Nu acceptă mărirea salariilor pentru profesori! Nu lipseşte din listă decât ameninţarea cu dizolvarea parlamentului. Reacţii iraţionale de om căruia i-a intrat frica în oase, după doi ani de abuzuri şi improvizaţii. Din spectrul „responsabilităţii“ tăricene n-au lipsit lovitura de stat (suspendarea preşedintelui), terfelirea cinică a programului Alianţei D.A., îngenuncherea slugarnică în faţa duşmanilor tradiţionali ai propriului partid, ignorarea sfidătoare a semnalelor venite din partea societăţii civile, mărirea pe şest a salariilor din diplomaţie şi justiţie, başca neruşinarea din agenţiile-căpuşă. Speriat de anunţatele greve ale bugetarilor - de fapt, de impactul asupra alegerilor iminente, ce riscă să-i arunce pe liberali afară din parlament -, tăriceanul se învârtoşează şi livrează, prin televiziunile aservite, lecţii de etică şi echitate. Tocmai el!

Cariera acestui individ pare desprinsă din fişele semiclinice ale lui La Bruyère: slinos-slugarnic într-o primă fază, când n-a apucat încă frâiele puterii, el devine de-o agresivitate şi aroganţă insuportabile atunci când i se pare că „te are la mână“. Acest comportament, vizibil iniţial în raport cu foştii aliaţi din Alianţa D.A., a ilustrat formula de guvernare cotidiană. Încălecat de către pesedei după sistemul şarpelui boa-constrictor în spinarea antilopei, Tăriceanu a fost timp de doi ani o banală cârpă de şters pe jos. Ştiindu-l din ce plămadă e alcătuit, iliescanii nu s-au sfiit să adopte cu mâinile lui murdărite de trădări măsuri pe care n-ar fi îndrăznit nici măcar