Campionatul European din 1975 de la Skien i-a adus gimnastei românce primele sale succese internaţionale. Nadia a cucerit primele sale medalii într-o localitate în care creştinii, musulmanii, budhiştii, brahmanii şi cei de rit iudaic se roagă împreună. Un orăşel la margine de lume. Aşa ar putea spune cine ajunge direct la Skien. Pare că n-are nimic special. Nimic mai fals. Skien este o adevărată bijuterie. Lucrată cu migală. Şlefuită până aproape de perfecţiune. Este capitala unei regiuni, Telemark. Skien are aproape 60.000 de locuitori şi, alături de Porsgrunn şi Bamble, formează a şaptea aglomeraţie urbană din Norvegia, cu 85.000 de suflete.
Fiordurile împart fiecare orăşel în mii de alte micuţe aşezări. Unite de zeci de poduri. Porsgrunn este renumit pentru porţelanurile sale. Skien, pentru faptul că adăposteşte cea mai mare comunitate de somalezi din Scandinavia.Este punctul de la care trebuie plecat când te gândeşti la Skien. Africanii au ajuns acolo aducând cu ei multitudinea de religii din ţara lor. Nici că puteau găsi un teren mai prielnic. Creştini, musulmani, budhişti, brahmani, cei de rit iudaic. Toţi îşi găsesc adăpost în Skien.
Fanfara oraşului colindă săptămânal
Farmecul Skienului este la fel de puternic precum parfumul de femeie. Nu al oricăreia. Ci al uneia frumoase şi isteţe. E inconfundabil. Asemenea filmului cu acelaşi nume în care Al Pacino demonstrează de ce filmul e numit artă. Şi nicidecum a şaptea.
În fiecare sâmbătă, la ora 6:00 dimineaţa, fanfara oraşului îşi începe activitatea. Fiecare instrumentist apare lângă biserica din centrul urbei, în uniformă. Apoi se pun pe cântat. Pare simplu. Doar că fanfara din Skien cântă străbătând toate străzile respectivei aglomerări urbane. Ca să-i bucure pe toţi contribuabilii care o susţin. Mersul, cel care aduce a pas de defilare, însă-i doar o fa
