Opt zile până la alegeri. Ceasul ţăcăne, inima ticăie.
În California se aşteaptă o participare electorală ca niciodată. Un "tsunami" de alegători – prezice Los Angeles Times. În LA county, numărul alegătorilor înregistraţi e de 4,2 milioane, cu o jumătate de milion în plus faţă de anul 2004.
Autorităţile anticipează mulţimi şi cozi de dimensiuni impresionante, multe districte au dublat personalul centrelor de votare şi peste tot se aud cereri pentru voluntari.
Am un sentiment bizar, acela de a face parte dintr-un vis lucid. Văd istoria în jurul meu. Văd filmul transformării istoriei şi joc şi eu în el.
În Orange County s-au tipărit şi trimis prin poştă 580.000 de buletine de vot (cu 75% mai multe decât în 2004). Şi a fost creat un SWAT – echipă de pază şi ordine de 350 de persoane, echipate cu radiouri donate de şerifii locali. Sunt instruiţi să răspundă la "orice fel de criză". Viteza de deplasare la locul crizei, folosind automobile, dube şi elicoptere: şase minute maximum.
Parcă va avea loc un război, chiar dacă nu va dura mai mult de 48 de ore.
Într-un fel, o alegere e un război. Cei care-l câştigă ocupă teritoriul celor care-l pierd. Oricât ar fi de exagerat şi iraţional, văd acest sentiment pe feţele celor care n-au fost niciodată ocupaţi. Americanii. America "asta" va fi ocupată de "ailaltă" ori "ailaltă" va fi ocupată de "asta".
Bun. Să nu dramatizăm. Va fi o alegere ca niciodată. Dar va fi legală şi normală.
Dar din ce mă uit în jur mai mult, foarte puţin pare normal şi obişnuit în aceste alegeri. Deci, hai să fiu dramatic. Nimic nu e la fel, nici candidaţii, nici condiţiile, nici acel element care defineşte orice realitate a Americii: banii cheltuiţi.
Când ajung la noţiunea banilor, parcă iar mă simt raţional. Dacă-i vorba despr
