"Catania lui Dica a facut egal la Siena lui Codrea si Moti". Asa suna stirea, prezentata – cu sau fara joc sagalnic de sprancene, cu sau fara gropite in obraji, cu sau fara poticneli prompteristice – de crainicele de la Sport.ro si GSPTV. Umflam pieptul, admiram isprava si privim mandri peste lume: romanasii nostri sunt la inaltime pretutindeni. Imediat dupa aceea, realitatea atenueaza entuziasmul, caci crainicele rostesc, usor intristate, continuarea: „La Catania Dica n-a fost nici macar rezerva, iar la Siena Moti a intrat in ultimele zece minute”. Dar atunci – te intrebi pe buna dreptate – de ce e Catania „a lui Dica” si Siena „a lui Moti”? Ce rost are distorsionarea unui simplu episod de viata sportiva? De unde si pana unde aceasta pofta naprasnica de-a pune etichete false?

Exista mai multe raspunsuri, dintre care se impun doua. Primul impinge in fata eterna marota a audientei – cu alte cuvinte, nevoia producatorilor de stiri de-a avea un public captiv, care sa astepte intr-una vesti despre „ai nostri”. Pe logica asta, „Catania a facut egal” e o stire fara miza, pe cand „Catania lui Dica a facut egal” se plaseaza la intersectia dintre evenimentul epocal si bomba de presa. Brevetat de Pro TV, acest tip de carlig pentru public a fost preluat de toate buletinele sportive, chiar daca folosirea lui pune intre paranteze adevarul (in fond, Dica n-a jucat, iar Moti a avut doar zece minute pe teren).

Al doilea raspuns vizeaza o anume fudulie care ne obliga sa ne simtim mai importanti decat suntem. Exista chiar o expresie care defineste capacitatea de-a te crede indispensabil cand de fapt ai un contur public minor: „musca la arat”. Exploatarea acestei mandrii care uneori nu se sprijina pe nimic, precum si neputinta de-a ne pune in bagaj simtul ridicolului ne plaseaza in inferioritate fata de ceilalti. Pentru crainicul roman, Parma nu poate fi decat „fo