Este doctor în istorie, jurnalist, eseist, om politic, dar şi scriitor, lumea cuvintelor fiind o provocare căreia i-a dat curs de fiecare dată când a simţit nevoia.Adrian Mihai Cioroianu s-a născut la Craiova. Mirajul cuvintelor scrise l-a fermecat încă din anii de şcoală. „Mi se părea ceva cu totul minunat să-ţi vezi numele tipărit. Atunci nu cutezam decât să cred că voi scrie doar un articol de ziar. Am publicat în revista liceului de filologie-istorie în vara anului 1984, cu ocazia unei aniversări a şcolii. A fost primul text de care eram foarte mândru. Mai târziu a venit şi debutul în presa craioveană, pe 22 decembrie 1989, în ultimul număr al ziarului Înainte“, îşi aminteşte cu plăcere Adrian Cioroianu. Anii au trecut şi a venit vremea în care gândurile s-au unit într-o carte. A fost o colaborare cu alţi doi autori, în urma căreia s-a născut „Arhiva Durerii“, apărută la Editura Fundaţia Academia Civică în 2000. „Prima carte în care mi-am văzut numele tipărit a fost în calitate de coautor alături de profesorul meu de la Facultatea de Istorie, Lucian Boia, şi de un istoric literar, Tom Sandqvist. Se întâmpla în 2000. Am fost studentul Lucian Boia, i-am fost asistent după terminarea Facultăţii în 1993 şi, iar în 1999, o fundaţie suedeză a dorit să sponsorizeze o carte în limba română şi engleză despre comunismul românesc. Era o perioadă în care se vorbea mai mult despre acest subiect. Domnul Boia mi-a făcut propunerea. M-am ocupat de partea politică, dânsul făcând-o pe cea simbolistică, iar Tom Sand-qvist a scris despre arta din România şi aşa a ieşit o carte cu trei autori. E inutil să vă spun cât de mândru am fost de realizarea mea“, mărturiseşte Cioroianu.

Cărţile, copiii mei De aici nu a mai fost decât un pas până când Adrian Cioroianu să scrie singur o carte. Un an mai târziu, la Editura Curtea Veche, apărea „Scrum de secol. O sută una poveşti supra