Creşterea salariilor profesorilor, temă de campanie. Cheltuielile publice extravagante şi mărirea cu 50 la sută a salariilor profesorilor. Care este adevărata legătură dintre acestea? O fulminantă campanie a izbucnit acum câteva săptămâni în presa din România, după ce jurnaliştii au dezvăluit câştigurile exorbitante ale unor directori de agenţii guvernamentale şi societăţi de stat.
Dezvăluirile au coincis cu legiferarea creşterii cu 50 la sută a salariilor profesorilor, în pofida opoziţiei Guvernului. Toate acestea, pe fondul unor discuţii reambalate ciclic, în legătură cu cheltuielile extravagante făcute de cele două camere parlamentare.
Dar şi cu discrepanţe uriaşe între pensii – o bătrână cu pensie de 30 de lei versus pensii echivalente cu mii de euro. Iată un caz de manual pentru o campanie jurnalistică şi pentru una politică deopotrivă: statul care risipeşte în folosul clientelei politice, dar care nu poate (sau nu doreşte) să crească veniturile profesorilor, pensionarilor şi altor categorii. Atractivă la prima vedere, această asociere trebuie luată cu mare atenţie.
Cifrele, la rece
Fondul de salarii pe 2008, în Educaţie, este de 8,74 miliarde de lei. Câte lefuri nesimţite pot exista în agenţiile guvernamentale?
Să luăm cifra de 100 de salarii, de câte 100.000 de lei lunar fiecare. Tăierea tuturor acestor “paraşute de aur” ar aduce bugetului o economie anuală de 120 de milioane de lei.
Să presupunem apoi că programul controversat de achiziţionare a celor 1.800 de Dacii Logan pentru Poliţie, invocate vineri de preşedinte, ar fi anulat. S-ar obţine de aici o economie de aproximativ 400 de milioane de lei. Tot cam 400 de milioane de lei cheltuie anual cele două camere parlamentare - şi ele acuzate de risipă.
Să zicem că s-ar tăia aceste cheltuieli la jumătate. S-ar
