Dupa ce aparatul politic s-a (sa ma scuze doamnele) coit doi ani sa adopte o reglementare in domeniul trecerii la televiziunea digitala, guvernantii nostri descopera brusc ca a devenit urgenta treaba si sunt gata sa treaca o Ordonanta de urgenta privind introducerea serviciilor digitale de radiodifuziune si televiziune.
Proiectul de Ordonanta, supus dezbaterii publice de MCTI, sustine cu un tupeu care iti ingheata sangele in vine:
Avand in vedere: (…) - ca termenul limita preconizat de catre Comisia Europeana pentru incheierea perioadei de tranzitie de la sistemul analog la cel digital terestru este inceputul anului 2012, situatie extraordinara, a carei reglementare nu poate fi amanata,
Miscarea nu numai ca muta proiectul de lege din zona “legiferarii naturale” (Parlament, dezbateri etc) in domeniul deciziei guvernamentale, dar schimba si ministerul responsabil - nu mai este cel al Culturii, ci MCTI. Guvernul pare ca uita ca are proiect de lege in acest sens care isi asteapta de luni de zile avizele ministeriale. Sau poate nu uita, ci doar vrea sa disocieze alocarea frecventelor digitale de Legea Audiovizualului, care, lege organica fiind, nu poate fi modificata prin OUG (vezi art. 115 din Constitutie).
Sa recapitulam, deci, un pic elementele “situatiei extraordinare” care cer ordonanta de urgenta:
- in vara lui 2006, un grup de lucru care a inclus CNA, IGCTI, radiodifuzori si ceva ONG-uri a elaborat un proiect de modificare a Legii Audiovizualului care punea bazele trecerii la televiziunea digitala;
- in primavara lui 2007, proiectul de lege este aprobat de Camera Deputatilor;
- in toamna lui 2007, proiectul este respins de Senat (din ratiuni care tin de alte aspecte decat digitalizarea);
- in decembrie 2007, este adoptata Directiva Serviciilor Media Audiovizuale, care acorda statelor membre un term
