Vineri, 24 octombrie, presedintele Ro­ma­niei, Traian Basescu, a promulgat le­gea privind cresterea salariilor profe­so­rilor, declarata anterior constitutionala de Curte si votata, inainte, cu lacrimi de emo­tie in ochi, de plenul unanim al Camerei De­putatilor. Evenimentul, salutat cu aplauze de sin­dicatele din invatamant, primit cu bu­curia celui care vede creat un precedent de celelalte formatiuni sindicale ale buge­ta­rilor - desi presedintele a lansat o che­ma­re la pace sociala si la un moratoriu pe cresterile salariale in sectorul bugetar - si cu scrasnete si nervi de guvern, in frunte cu primul ministru Calin Popescu Tari­cea­nu, care si-a chemat ministrii la raport. Suspansul creat de presedinte - Tra­ian Basescu a asteptat ultima zi legala pentru promulgare - a fost, fireste, acom­paniat de nesfarsite discutii in mass-me­dia, pentru a nu mai aduce aminte de ac­tiunile sindicale de protest ale functio­na­rilor publici, care nu par sa ia in serios nici atitudinea foarte seaca a guvernului, nici pe aceea mai impaciuitoare, dar nu mai putin limpede, a presedintelui. In foarte agitata piesa a majorarii sa­la­riilor profesorilor exista aparent doua “ta­be­re”, una care doreste marirea, alta, afla­­ta in neta minoritate, care o refuza pe mo­tiv de subminare a economiei nationale (e bine ca, dupa verdictul dat in urma cu 19 ani lui Nicolae Ceausescu, se mai pot identifica si alti vinovati pentru acelasi delict). Cei mai legitimi, fie in actiuni, fie in re­ven­dicari, par a fi presedintele, respectiv pro­fesorii. In privinta cadrelor didactice, nu tre­buie sa fii un geniu al matematicii sau al sociologiei ca sa fii de acord ca, intr-ade­var, cu un salariu de 700 de lei pe luna nu se poate trai si, pe de alta parte, nu se poate cere performanta. Nu e de mirare ca numarul suplinitorilor a depasit, in inva­ta­mantul preuniversitar, orice limita admi­si­bila, iar aces