Daca echipa nationala a Romaniei ar juca, miine, contra nationalei somaleze, as paria pe Somalia. Stiu, sint un idiot care n-are incredere in valorile tarii de bastina, care nu crede in Mutu sau in Chivu, sint un fatalist care nu vede altceva decit dezamagiri profunde, probabil un nefericit, un frustrat irecuperabil. Probabil, nu-i asa?, asta ar fi reactia multora.
Fotbalul stirneste pasiuni, iar cu pasiunile nu te poti bate. Doar ca pasiunea mea pentru fotbal s-a scufundat in momentul in care am ajuns la trista concluzie ca fotbalul romanesc, in loc sa mearga inainte, a bagat in marsarier si calca acceleratia cu putere. E un preambul pentru ceea ce voi incerca sa explic mai departe.
TVR2 are o emisiune saptaminala, Replay, despre care as putea spune ca este macar interesanta, daca nu chiar demna de urmarit si pe care ar trebui sa o vada toti cei cu pretentii de fotbalisti. In fiecare luni, in decurs de o ora si jumatate, se vorbeste despre fotbalul romanesc. Lunea aceasta, la Replay am vazut meciul Romania-Italia, din 1983, intr-un sumar de aproximativ 30-40 de minute. Am ramas cu gura cascata.
Campioana lumii, Italia, a pierdut in fata unei echipe care abia se consolida sub conducerea lui Mircea Lucescu. Un meci despre care, la final, Lucescu si Costica Stefanescu - cel care, la vremea respectiva, era capitan - au spus ca nu a fost spectaculos. Eu, la 25 de ani dupa desfasurarea acelui meci, pot spune ca a fost mult mai spectaculos decit jocurile terne ale reprezentativei din 2008.
Am vazut o nationala “in formare”, abia incropita (citez din declaratiile auzite in emisiune, mai ales ca nu ma pricep la istoria fotbalului), care stia sa se replieze intr-un timp uluitor de rapid comparativ cu cea de astazi, o echipa pentru care strategia de baza era “cea mai buna aparare e atacul”, o formatie care timp de nouazeci si ceva de minute a fost dea
