Nu e nevoie de alegeri pentru a da ver­dic­tul final: re­for­ma clasei politice prin uni­nominal este un esec ra­su­na­tor, similar celorlalte esecuri care au marcat lungul sir al reformelor romanesti. Sa le enu­me­ram pe cele mai im­por­tante, cele care au suscitat energiile societatii civile: re­forma justitiei, a administratiei, reforma morala prin de­conspirarea Securitatii si Legea lus­tratiei. Varianta au­toh­tona a unino­mi­nalului a pervertit pana la perfectiune sis­te­mul listelor, dand frau liber celor mai urate apucaturi ale partidelor in numirea can­didatilor, dezlantuind impar­tirea clien­te­lara a banilor, prin care votul devine marfa la taraba guvernamentala a pome­ni­lor, facilitand ascen­siu­nea parvenitilor si mafiotilor de scoala noua si batandu-i in cuie pe vechii dosariabili si traseisti de pro­fesie. Spre deosebire chiar de 2004, cand par­tidele au do­ve­dit, totusi, o minima reti­centa in a-si pune pe liste per­so­naje cu tre­cutul prea incarcat de citatii la parchet, spe­cia­lizati in devalizarea banului public, securisti cu patala­ma la mana si indivizi deveniti subiect de mult prea ra­su­na­toare scandaluri de presa, in 2008 orice criteriu s-a spul­berat sub tavalugul unei con­fuzii dense care s-a insta­pa­nit in ultimii doi ani. Prin comparatie, devine de ad­mi­rat efor­­tul scrasnit al partidelor care, in 2004, si-au “cu­ra­tat” superficial listele la soli­ci­ta­rea Coalitiei pentru un Par­lament Cu­rat, mi­mand consideratia pentru criteriile de inte­gri­tate ale acesteia. Acum, presate de fal­sul uni­no­minal, cu o disperare masu­ra­bi­la in procentele din PIB pe care le au de pierdut sau de castigat daca ajung la pu­tere, traduse in salarii si beneficii consi­de­rabile, par­ti­dele au stalcit sub bocancul cu tinte electorale orice ur­ma de decenta. Listele sunt o aglomerare fabuloasa de penali, de ho­to­mani si smecheri, de de­pendenti d