Asadar, dupa o asteptare studiata, mizand sa creasca la maximum tensiunea publicului si a gu­ver­nului, presedintele Basescu a promulgat le­gea de ma­rire cu 50% a salariilor profesorilor. A mai adau­gat si un discurs despre “pactul pentru educatie” si s-a lasat insotit de entuziasmul ra­su­flat al liderilor sindicalisti. Guvernul a fost prins la mijloc, intre presedinte, sindicate, parlament, ara­tat cu degetul ca incurajand risipa pentru chel­tu­ieli scandaloase cu clientela politica, dar refu­zand sutelor de mii de pro­fesori un drept ele­men­tar. In plus, daca va da o ordonanta de urgenta pentru amanarea sau sus­pen­darea legii, guvernul va actiona nedemocratic, refuzand, de facto, sa puna in aplicare o lege votata in unanimitate de par­lament, cu con­stitu­tio­na­li­ta­te confirmata de Curtea Con­stitutionala si promulgata de prese­din­te. Pentru prima data, de doi ani, nu pre­se­din­te­le, ci premierul se afla incoltit si izolat pe scena po­litica. S-ar fi putut abtine pre­sedintele de la o astfel de lovitura data dus­manului sau? Cu atat mai mult cu cat, din cau­za astep­tarii prelungite si a discursului sau, publicul are impresia ca pre­se­din­te­le este cel care “a dat” legea, ceea ce s-ar putea tra­du­ce in castiguri electorale pentru PD-L. Cel pu­tin, aceasta pare a fi so­coteala pre­se­dintelui. In fapt, presedintele a pro­ce­dat la fel de lipsit de responsabilitate precum guvernul si parla­men­tul mai inainte. Guvernul nu s-a preocupat, ina­inte de votarea legii, sa pro­voa­ce o discutie in par­lament si nici macar sa-si aten­tio­neze parla­men­tarii liberali sa voteze contra pro­iectului. Presedintele Camerei, li­beralul Bog­dan Olteanu, nu a schitat un gest ca sa im­­piedice procesul de pu­nere la vot intempestiva a legii. Liberalii au facut erori enorme, si, mai ales, ma­nati de ura si teama de presedintele Basescu, au consimtit de luni de zile sa guv