Anii de aur ai gimnasticii româneşti, în care fetele noastre aduceau medalie după medalie din campionate internaţionale, au fost răsplătiţi de fostul regim comunist cu tot soiul de mărunţişuri cu "termen de garanţie", dar cu pretenţii de obiecte de lux. Cel mai de succes antrenor al tuturor timpurilor, Octavian Bellu, ne-a povestit despre cum Szabo, de pildă, trebuia să se mulţumească cu unul-două radiocasetofoane sau cu un lănţişor, iar Silivaş ajunsese la vreo trei aparate video, şi acelea doar player. Nadia a fost ceva mai norocoasă, primind o maşină doar după ce "tovarăşul" îi dăduse înalta distincţie comunistă de Erou al Muncii Socialiste. Şi aprobarea pentru un televizor color devenise o mană cerească. Celebrul antrenor ne-a mai povestit că unul dintre argumentele cu care îşi stimula gimnastele să se ţină de carieră era şi acela că ele, spre deosebire de concetăţenii lor "de rând", puteau să vadă lumea cu ocazia diferitelor campionate internaţionale. Bani însă sportivii noştri nu au primit niciodată. Antrenorul Octavian Bellu îşi încuraja fetele din lotul naţional, când depresia şi gândul de a-şi abandona cariera le dădeau târcoale. Unul dintre “stimulentele” lui forte, era că, sportivii aveau o şansă rară pe-atunci, aceea de a vedea lumea. Marius Tucă: Aţi lucrat o perioadă şi cu Nadia.Octavian Bellu: Foarte puţin.
Avea, totuşi, un statut special. Da, se pregătea de retragere.
Avea un statut special în ceea ce priveşte antrenamentele? Da, dar a avut o comportare foarte bună, reuşind să facă patru aparate la concurs.
Nadia era o legendă. Putea să mai continue legenda asta sau era la final?
Părerea mea este că mai putea. A rezistat la acel concurs destul de bine, chiar dacă nu mai era în forma de la Montreal. Reuşea să impresioneze şi impunea numai prin prezenţă. Se impunea şi în faţa arbitrelor. Chiar şi atunci când, o
