Veti fi vazut, cu siguranta, filmele acelea americane in care, din cand in cand, unora li se infunda la modul propriu, atunci cand intra pe cate un "dead end", un drum fara iesire. In filmul nostru de fiecare zi, de extractie pur mioritica, intr-o astfel de situatie se afla, dupa patru ani de balbe si incoerente, Guvernul PNL condus de Tariceanu.
Desi analizele arata ca, la modul riguros, premierul poate opta acum - dupa promulgarea legii de majorare a salariilor profesorilor de catre presedinte - fie pentru demisie, fie pentru asumarea raspunderii, fie pentru emiterea unei ordonante de urgenta, oricare dintre cele trei variante atesta ca Guvernul pe care-l conduce este, la pachet cu partidul sau, pur si simplu fara iesire. Din punct de vedere electoral, nimic nu se poate castiga dincolo de limitele nucleului dur al PNL, acela dispus sa inghita teatrul regasirii coloanei vertebrale liberale de catre Tariceanu si ai sai. Daca Guvernul demisioneaza acum, imaginea de incompetenta, si asa existenta cu asupra de masura, nu va fi decat accentuata. Daca isi asuma raspunderea in Parlament pentru decizia de a nu pune legea majorarii lefurilor in aplicare, va fi doborat prin motiune de cenzura si nu va mai putea articula vreo revenire in planul imaginii, din moment ce un Guvern cazut inseamna un partid slab. In fine, daca Guvernul adopta o ordonanta de urgenta pentru blocarea legii, PNL se cam rade pe bot si de voturile profesorilor, dar si ale celorlalti bugetari, care oricum stateau in asteptarea unui precedent pentru a sari la gatul lui Tariceanu, prin sindicalistii lor. Cred ca poate veni acum, pentru a-l consilia in ureche pe Tariceanu, chiar si mama "finkelsteinilor", ca tot nu poate fi gasita vreo cale de iesire. Nici n-ar avea cum, de vreme ce liberalii au facut tot ce le-a stat in putinta ca, prin gafele pe care le-au marcat, sa-si decimeze electora