Pentru a stigmatiza modul in care re­sim­tea ca se desfasoara lucrurile pe vre­mea sa, poetul roman Martial spunea ca “si daca natura nu te-a inzestrat sa fii poet, indignarea te obliga oricum sa faci versuri” (“Sic natura negat, facit in­dig­natio versus”). Indignarea si nimic altceva ajunge pentru a lua pozitie fata de forma in care, pana la urma, pare ca va fi implementata proiectata companie ener­ge­tica nationala. Am sustinut, inca de la anuntarea ini­tia­tivei - inclusiv in paginile acestei revis­te -, proiectul de infiintare a unei compa­nii nationale energetice ca o reconstituire fericita a unei parghii puternice in mana sta­tului roman pe piata poate cea mai im­por­tanta, cu rol strategic, cea a energiei, piata pe care, din cauza dezmembrarii RENEL - impusa Romaniei de Banca Mon­diala -, statul a ajuns bataia de joc a tuturor celorlalti actori de pe piata, desi a ramas singurul producator de energie elec­trica. O parghie ce ar putea conta si in competitia pe plan regional, dupa exem­plul altor RENEL-uri nedezmembrate, ar­gu­ment pe care a pedalat si guvernul Ta­ri­cea­nu, autorul initiativei. Dar - asa cum am spus de la inceput, caci vreun naiv nu eram - daca acest mini-RENEL urma sa se constituie doar pentru ca, prin “pri­va­ti­zari” bursiere sau alte manevre ulterioare, sa se deschida usa unor privati catre capitalul Hidroelectrica, producatorul de energie ieftina din Romania, in defa­voa­rea unor interese publice, mai bine lu­cr­u­rile ramaneau asa cum erau. Intre altele, punerea pe rol a proiectului era o ocazie minunata de a-i elimina pe “baietii des­tepti” - cum ii numea odata presedintele Basescu - care au ajuns sa confiste ener­gia hidro produsa ieftin de o asemenea ma­niera incat proprietarul ei, poporul ro­man, nu mai are acces la aceasta. Dar, daca alti “baieti destepti” le vor lua locul in jefuirea societatii Hidroelectrica, mai bine proiectul gu