Criza financiara provoaca suferinta si fiori in intreaga lume, fortand guvernele sa nationalizeze parti insemnate ale sectoarelor bancare, iar bancile centrale sa injecteze cantitati imense de lichiditati in pietele financiare. Unii s-au grabit sa declare ca aceasta criza demonstreaza lipsa de viabilitate a capitalismului, iar altii acuza guvernele de introducerea, de facto, a socialismului. Ambele rationamente sunt gresite.
Libertatea economica si spiritul antreprenorial, care stau la baza inovatiilor si progresului economic, se bazeaza si se hranesc din pietele libere; lucru indiscutabil si care explica prabusirea, in cele din urma, a economiilor de tip comunist. In acest sens, Ludwig von Mises, Friederich von Hayek si alti sustinatori ai liberalismului economic clasic aveau dreptate. Dar este inselator sa spunem ca pietele libere sunt sinonime cu pietele nereglementate, cu disparitia efectiva a sectoarelor si a politicilor publice. Economiile si societatile moderne au nevoie de reglementari si politici publice care sa asigure o cantitate adecvata de bunuri publice si care sa previna sau sa limiteze externalitatile negative, costuri ale afacerilor suportate de societate. Aceasta implica nevoia unui sector public care sa functioneze pe fondul unei alocari libere a resurselor (la preturile pietei) si a unei concurente vibrante. Si mai este nevoie si de o busola morala, fara de care totul se impotmoleste mai devreme sau mai tarziu.
Acum multi accepta ca in anul 1997 criza din Asia a fost cauzata, in principal, de deschiderea prematura a conturilor de capital ale economiilor din regiune. Similar, o graba de a privatiza utilitatile publice nu este justificata; mai mult, este mai bine ca unele utilitati sa fie lasate in maini publice. Simplificarea excesiva a "bunelor practici" in domeniul guvernantei - si, nu in ultimul rand, ipocrizia care, nu de
